ANRE a devenit ”rânduitorul” cantităților de pe piața de gaze din România. A stabilit arbitrar, câte gaze din producția internă se vând pentru furnizorii care livrează gaze populației, câte gaze să se înamagazineze de furnizori, cine va extrage gaze din înmagazinare etc. După ce aceste decizii au creat deficit de gaze pe piață și prețul a fost aruncat în aer, ANRE se apără, că a făcut asta în baza OUG 114.

Este adevărat. Doar că ANRE are în responsabilitate, asigurarea funcționării normale a pieței de gaze și nu un intervenționism oricum, care aproape a dublat prețul pe piața liberă.

Consider că prea ușor se dă vina pe ceva care nu poate induce sentimentul de vinovăție  – OUG 114. OUG 114 a fost pusă în aplicare de ANRE, care poartă răspunderea pentru ceea ce s-a întâmplat și mai ales ce se va întâmpla, deoarece efectele economice și comportamentale, se vor răsfrânge asupra consumatorilor români și în iarna 2019/2020, dar și în anul 2020. ANRE, putea să acționeze cu celeritate și să nu arunce decizii în piață care să determine deficit de gaze în vara 2019.

Da, trebuia să aplice OUG 114, dar putea să o facă fără să determine creșterea prețului gazelor pe piața liberă până la nivelul celui mai mare preț din Europa, din vara 2019.

Deoarece depozitele de înmagazinare din România, sunt depozite sezoniere, adică nu pot fi folosite la acoperirea vârfurilor de consum, care lasă iarnă de iarnă consumatorii români fără gaze, decât într-o mică măsură, la finele iernii 2019-2020, în depozitele de înmagazinare vor rămâne probabil până la 1.3 mld mc, adică cca.75% din cantitatea de gaze de care are nevoie și poate să o folosească România într-o iarnă.

Această situație va genera pe piața de gaze din România două tendințe în vara anului 2020:

1. Cantitatea de gaze care se va putea înmagazina, va fi mai mică, o cantitate importantă de gaze rămânând din anul acesta. Această ipoteză aduce un excedent de gaze din producția internă pe piață, ceea ce, în lipsa unor acțiuni manipulatorii, va genera un preț mic al gazelor pe piață. De menționat că o situație similară se prevede a se întâmpla și în Centrul și Estul Europei, unde se așteaptă ca să rămână cantități importante de gaze în depozitele de înmagazinare, fapt ce va genera un posibil excedent de gaze în zona SSE Europeană. Această situație va determina o presiune suplimentară pe prețul producției românești de gaze. Această presiune, deja se resimte.

2. Cantitatea importantă de gaze care va rămâne în depozite va avea un puternic impact economic asupra furnizorilor, care se vor vedea cu cantitati mari care nu le vor putea extrage în această iarnă, datorită Deciziilor ANRE, cantități care alături de creșterea costurile financiare, vor suporta și plata a încă unui tarif de depozitare aferent sezonului 2020, dar cel mai rău este că aceste gaze achiziționate la prețuri foarte mari în anul 2019, datorită influențării prețului gazelor prin Decizile ANRE, nu vor fi vandabile în iarna 2020/2021. Acest element, probabil îi va determina pe furnizori să cumpere gaze din import, dacă vor fi ieftine (având în vedere excedentul care se prefigurează), și le vor schimba prin swap cu gazele din depozite, pentru a avea o șansa să le vândă în iarna 2020/2021. Astfel, anul 2020, probabil va aduce din nou o cantitate mare de gaze din import, care va pune presiune și asupra prețului gazelor din producția internă.

Mai mult situația pierderilor suferite de furnizori, îi va radicaliza împotriva înmagazinării forțate prin Decizii ale ANRE și cu toate amenințările ANRE nu vor mai dori să înmagazineze chiar sub amenințarea amenzilor ANRE.

Consumatorii de gaze din România au avut de suferit urmare a Deciziilor ANRE de aplicare a OUG 114 și mai ales a faptului că chiar și atunci când tendințele pieței de gaze din România arătau calea gresită în care se îndreaptă aceasta, ANRE nu a intervenit să-și corecteze propriile Decizii.

Astăzi degeaba învinovățește ANRE OUG 114, pentru că felul în care se găsește Piața de Gaze i se datorează.