România s-a scufundat continuu în ultimii 30 de ani, ajungând la punctul în care s-au atins și chiar depășit multe limite critice. Sectorul gazelor se confruntă în general cu aceleași probleme cu care se confruntă întreaga societate.

Ceea ce se greșește și se continuă să se greșească este desconsiderarea unității fundamentale al acestui sector – oamenii (consumatori, angajați ai Ministerului Energiei, ai ANRE, ai operatorilor, furnizorilor, consumatorilor, proiectanților, constructorilor).

Un element neînţeles încă în România, este legat de faptul că orice creştere de preţ determină scăderea cererii de gaze pe piaţă. Astfel, o creştere a preţului final al gazelor în România cu cca. 100 USD/1000 mc a condus la scăderea consumului de gaze în România cu cca. 5 mld mc. Sunt consumatori care se găsesc în situaţia imposibilităţii plăţii gazelor şi se închid, comută pe un alt combustibil sau recurg unori la soluții extereme în afara legii: furtul de gaze naturale. În unele cazuri, consumatorii iau măsuri corecte de eficientizare a consumului. Se ajunge însă în situaţia în care sistemele de gaze pot să ajungă într-un „labirint al morţii”, în care închiderea consumatorilor/reducerea consumului, fac ca aceste gaze să se scumpească continuu, putând merge până la colapsul sectorului.

Curba descendentă a profesionalismului. Conform teoriei, separarea activităţilor din sectorul gazelor naturale din ultimii ani ar fi trebuit să  determine specializarea persoanelor şi a societăţilor pe un domeniu îngust de activitate, determinând creşterea substanţială a profesionalismului. Concurența pe același sector de activitate stimulează inovativitatea și face ca prețurile pentru serviciile oferite să fie inferioare. Această teorie nu s-a întâlnit cu practica în sectorul gazelor din România. Cererea mare de servicii în sectorul gazelor naturale, efortul redus – intelectual și fizic – de a activa în sectorul gazelor, prețurile ridicate ale serviciilor au determinat creșterea rapidă a numărului firmelor care au ajuns să lucreze în sectorul gazelor naturale, dar au determinat și antrenarea de persoane din diverse alte domenii care și-au încetat sau restrâns activitatea, fără pregătire teoretică și experiență în domeniul gazelor naturale. Astfel, s-a ajuns ca mii de firme să se autorizeze și licențieze în sectorul gazelor naturale, reunind persoane neexperimentate în această activitate.

Diminuarea productivității. Splitarea activităților realizată în anul 2000, asigură transparența și trasabilitatea acțiunilor, dar și modul în care sunt realizate aceste acțiuni sub aspectul eficienței, dar și al eficacității. Țintele stabilite astfel încât să fie determinabile în spațiu, bani și timp, determină ulterior desfășurarea unor acțiuni care să permită depășirea standardelor anterioare. Deși sub motivul de creştere a productivității muncii în industria gazieră, începând cu anul 1992, s-au achiziţionat echipamente, automatizări, harduri, softuri, autoturisme, autolaboratoare, autospeciale, aparatură de telecomunicaţii radio şi telefonică, GPS, GIS, telefoane mobile etc., aceasta a urmat un trend descendent. Oamenii au adoptat o atitudine la locul de muncă în concordanţă cu modul propriu de percepere a mediului de muncă. Mediul instabil a distrus încrederea oamenilor în valori cum ar fi: calitate, inovaţie, creativitate, asumarea riscului, menţinerea standardelor precum şi atitudinea faţă de muncă. Munca este privită, în general, fără interes, pe cât posibil de evitat, lipsită de răspundere şi obositoare.

Adâncirea sărăciei energetice. În ultimul deceniu legislaţia privind protejarea consumatorilor de gaze naturale s-a dezvoltat foarte mult. Au fost introduse clauze comerciale care să protejeze interesele consumatorilor de gaze naturale: în contractele cadru de servicii, în contractele reglementate de furnizare, au fost aprobate standarde de performanţă în efectuarea serviciilor şi furnizarea gazelor naturale la clienţi etc. Realitatea arată însă că toate acestea nu şi-au atins scopul. Clientul de gaze nu se simte astăzi mai protejat decât în urmă cu un deceniu. Percepţia majoritară a acestora este legată de lipsa de protecţie în raport cu furnizorul de gaze, de inutilitatea oricăror demersuri în raport cu gazele furnizate sau serviciile primite, de abuzurile la care este supus de către „cei de la gaze”. Într-o oarecare măsură această percepţie este una întemeiată, operatorii care activează pe piaţă au reuşit să plaseze unele reglementări prin care se pot disculpa. Însă lipsa unei reale şi aplicabile protecţii a consumatorilor de gaze naturale li se datorează într-o mult mai mare măsură chiar acestora.

Sectorul gazelor naturale este caracterizat de numeroase nefuncționalități, de nemulțumiri, de abuzuri, de dezorientare etc. Este cert că Lucrurile trebuie să se schimbe. Dar Cum? Ce? Unde? Cine? Când? Orice viziune asupra sectorului gazelor naturale trebuie să plece de la necesitatea reconstruirii acestuia, de la 0, pas cu pas, cu plasarea TRANZACȚIEI în centrul viitoarei construcții a noului sector al gazelor naturale.

Viziunea Asociației Energia Inteligentă, asupra renormalizării activităților pe piața gazelor naturale: Construirea unei piețe libere, transparentă, lichidă, responsabilă, atent supravegheată, dezvoltând modalități de susținere a clienților vulnerabili, unic dispecerizată energetic pentru prevenirea crizelor și în situații de criză, total integrată în Uniunea Energetică Europeană și promovând dezvoltarea durabilă a resurselor de gaze.

Astfel, considerăm că relansarea economică a României trebuie să determine realizarea următoarelor acțiuni pe piața gazelor:

Legislația primară și secundară, pentru toate activitățile din piața de gaze, trebuie să aibă ca scop dezvoltarea tranzacționării;

Transparența totală, asupra activităților care se desfășoară în sectorul gazelor naturale (fără a aduce atingere elementelor de confidențialitate), activități, cantități, costuri, prețuri, penalități etc.  

Diseminarea detaliată și continuă a modului de realizare a tranzacțiilor, a realizării activității de proiectare, execuție, exploatare a conductelor nu ca un scop în sine, ci cu unicul scop de a dezvolta piața, de a crește numărul de tranzacții și a volumelor tranzacționate, la creșterea gradului de utilizare a infrastructurii, la determinarea tuturor actorilor din sectorul gazelor naturale să activeze cu scopul de a favoriza tranzacționarea gazelor;

Informatizarea sectorului gazelor naturale, pentru a asigura accesul rapid și detaliat la informații care să susțină tranzacțiile, la dezvoltarea pieței, la creșterea cererii de gaze, la reducerea costurilor din activitățile conexe;

Înființarea unei instituții pentru soluționarea litigiilor de pe piața de gaze (SAL), ca entitate juridică autonomă, neguvernamentală, apolitică, de interes public, a cărei activitate să fie medierea conflictelor de pe piața de gaze;

Introducerea unui set de bune practici (guvernanță energetică) la nivelul tuturor entităților indiferent dacă desfășoară activități de bază, secundare sau conexe din sectorul gazelor naturale, cu scopul dezvoltării tranzacțiilor, creșterii concurenței și integrității pe piața de gaze;

Infrastructura (de producție, transport, distribuție etc.) trebuie astfel proiectată, construită, regândită, exploatată cu scopul de a satisface orice tip de tranzacție, de a răspunde cerințelor pieței în mod eficient și eficace, de a nu mai fi o ”piatră de gâtul ofertei”, de a nu mai consuma inutil valoarea intrinsecă a gazelor naturale;

Definirea unei entități (Autoritatea Națională de Dispecerizare și Securitate Energetică) care să aibă acces legal la toate datele din sectorul energetic, sub obligația de confidențialitate și care să prevină situațiile de criză/urgență prin analiza în ansamblu a problemelor energetice (gaz, țiței, electricitate, cărbune), transmițând avertizările corespunzătoare și care să aibă competențe să intervină în situații de criză în vederea dispecerizării corespunzătoare a surselor disponibile (a tuturor formelor de energie în mod unitar) pentru depășirea corespunzătoare a acestora. Legislația primară și secundară, pentru toate activitățile din piața de gaze trebuie să aibă ca scop dezvoltarea tranzacționării;