FaceLiftul înseamnă o schimbare, o modificare a unui anumit echipament/sistem, de obicei îl regăsim la autoturisme. În fapt este vorba în mare parte de o modificare minoră, în general asupra feței și a spatelui automobilului. FaceLiftul se face pentru a înoi designul unui modellansat în urmă cu mulți ani cu scopul de a se reînnoi estetic și pentru a-i crește prețul.

Actualul Sistem Energetic Românesc a fost proiectat în anii `60 plecând de la cerințele specifice și prognozele cererii de energie, realizându-se un system energetic robust, efficient și sigur cu un mix energetic capabil să asigure riscurile minime din perspectiva continuității în alimentare. Modelul 60 al Sistemului Energetic a funcționat timp de 30 de ani în condiții optime, fără incidente importante în funcționare, ulterior Modelul fiind supus numeroaselor acțiuni de FaceLift, până când acesta a atins limita critică a funcționalității pe intreg lanțul producție-transport-distribuție.

Astăzi, consumăm valoarea adăugată creată de părinții și bunicii noștrii în urmă cu 60 de ani, odată cu crearea Modelului 60 al Sistemului Energetic.

Schimbarea mixului cererii, a functiei consumului, constrângerile schimbării mixului de producție, inadaptabilitatea diferitelor sisteme de transport și distribuție la variabilitatea producției și volatilitatea consumului, impune obligativitatea creerii unui Nou Model al Sistemului Energetic, care să permită să trecem la fel de bine și următorii 30 de ani.

Resursele cheltuite în ultimii 20 de ani pe FaceLifturile sistemelor energetice (electric, gaze naturale, termoficare etc.), denumite “reabilitari”, ne adduce astăzi în situația lipsei perspectivei celor 30 de ani. Un Nou Model se proiectează, construiește și definitivează în ani, iar bătrânul Model 60 este depășit de vremuri și vreme.

Mâine, în Sistemul Energetic, vom avea cu siguranță creșterii de preț la tot mixul de forme de energie și incertitudine în siguranță asigurării cu energie termică și electrică.

Răspoimâine, este șansa noastră, deocamdată fără o vizibilă intenție de a fi fructificată, de a crea  un Nou Model al Sistemului Energetic care să permită să ne asigure confortul actual în următorii 30 de ani.

Discuțiile despre Noul Model trebuie să plece de la cifre. Iar cele mai îngrijorătoare cifre nu sunt cele privind emisiile de CO2 ci cele privind ineficiența proceselor energetice din România. Să discutăm despre energie regenerabilă, hydrogen și alte forme de energie, înaintea discuției despre eliminarea ineficienței majore este o abordare nesustenabilă.

Un nou model energetic pentru România are nevoie de cercetare, inovare și dezvoltare, și presupune un termen de minim 10 ani pentru implementare. În același timp trebuie să acceptăm ca până la apariția noului model, “vom trăi cu frica” (reală) a posibilei lipse a căldurii și luminii.

Noul Model trebuie să ia în considerare obligatoriu și activitatea de transport, activitate care nu a fost văzută niciodată ca parte a sistemului energetic deși ponderea acesteia atât în consumul de energie cât și în producerea de emisii este una semnificativă.

Renunțarea la FaceLiftul sistemelor energetice și trecerea la realizarea unui Nou Model al Sistemului Energetic este singura opțiune la întunericul și frigul care se întrevede în casele românilor.

Profităm de moștenirea (energetică) primită, dar nu lăsăm nimic copiilor și nepoțiilor.