Se impune în ceasul al doisprezecelea să construim o viziune, o imagine clară despre viitorul pe care căutăm să-l creem în activitatea gazieră. Aceasta nu se poate face fără o întoarcere la noțiunile de bază, fără întoarcerea la realitățile pe care nu le știm sau nu vrem să auzim de ele, fără înțelegerea lucrurilor mărunte care pot face cu adevărat ca acest sector să funcționeze.

Alături de recunoașterea realității curente, se impune și împărtășirea unei imagini unitare, despre viitor de către membri sectorului indiferent dacă vorbim de instituții, firme sau consumatori. Dar, împărtășirea unei imagini nu se poate realiza la comandă, împărtășirea viziunii nu se face prin luarea la cunoștință a unui Proiect de țară, de luarea la cunoștință a unei Declarații a Președintelui ANRE, a Ministrului Energiei, a Primului Ministru sau a Președintelui țării, viziunea se construiește împreună cu participanții la piață, cu consumatorii, cu angajații instituțiilor și a societăților care activează în piața gazelor. Toți aceștia trebuie, nu doar să o cunoască și să accepte viziunea, ci să o corecteze, să o aprecieze și să simtă că le aparține, chiar să creadă în ea.

Sectorul gazelor naturale nu se poate restructura pe fondul dezbinării existente în prezent și nu se poate  dezvolta în lipsa unor țeluri, valori și misiuni profund împărtășite de conducătorii și angajații, firmelor și instituțiilor din sector.

Chiar dacă angajații acestui sector sunt în mare parte plafonați la nivelul salarii – concedii (aspect care se datorează angajării și promovării, în general de către șefi, pe baze politice sau “de cumetrie”), nu aceasta este fața adevăraților gaziști. Majoritatea vor mai mult, dar au fost constrânși să-și înece speranțele, au fost forțați să-și întipărească în minte: „nu putem schimba nimic”.

Apreciez că majoritatea gaziștilor (chiar și cei angajați pe diversele valuri electorale) își doresc în interiorul lor sincer urmărirea unui țel. Adesea le lipsește curajul de a se uita la ei înșiși, dar mai ales imboldul de a-și etala viziunile personale, a le pune la un loc cu ale celorlalți și a extrage acele viziuni, comune, realiste și sustenabile, împărtășite de cât mai mulți gaziști.

Avem cu toții nevoie de o imagine despre viitorul gazului, imagine pe care ar trebui să avem puterea și curajul să o influențăm, dar și să ne o asumăm o dată conturată ca fiind imaginea noastră, a gaziștilor. Această imagine este singura care chiar poate să schimbe realitatea crudă din jurul nostru și să înlocuiască CONFORMAREA pe care o cer actualii lideri cu ANGAJAREA devotată țelului nostru și nu al unui Ministru, Președinte de instituție, Director etc.

Consider că exprimarea viziunii  pe care o au gaziștii, de la nivel de muncitor la șef, este calea care poate să permită reuniunea viziunii majorității gaziștilor, o viziune comună, pragmatică, care să permită atingerea dorințelor acționarilor, consumatorilor și angajaților deopotrivă.

Cred că este timpul ca să încetăm să ne evidențiem fiecare pe noi înșine și de a intra într-un dialog  sincer și real, cu scopul de a descoperi înțelesuri ascunse chiar foarte adânc în fiecare dintre noi. Această situație ar permite, dezvoltarea capacităților de a spune adevărul despre minciunile care ne înconjoară și de a redeveni inventivi și creativi, singurul mod care permite dezvoltarea sectorului gazier.

Viziunile actuale din sectorul gazelor naturale, sunt în esență, favorabile mediocrității.