Legea Plafonării prețurilor la gaz și electricitate, trebuia să aducă costuri mai mici pentru consumatori începând cu luna noiembrie 2021. Dar, din nou (cel puțin a 3 oară anul acesta, așteptările privind costurile cu utilitățile le sunt înșelate), consumatorii trebuie să se aștepte la costuri mari cu utilitățile în luna decembrie 2021, atunci când consumnatorul trebuie să achite contravaloare a 2 luni de consum.

Vinovați de această situație sunt instituțile de stat care nu au aplicat legea realizată de ei, respectiv nu au elaborat Normele de Aplicare a Legii Plafonării. Astfel, aceasta nu se poate aplica de către furnizori, respectiv consumatorii nu pot beneficia de un drept, votat la unison de toți parlamentarii.

“Ce mai bună apărare, este contraatacul”, este deviza Ministerului Energiei, care deși în banca vinovațiilor arată cu degetul către alții că ar fi de vină. Astfel, aceasta institutie sustine ca Legea se poate aplica și în absența Normelor!!! Adică fără a se realiza ceea ce chiar Legea obligă realizarea și aplicare legii conform unor Norme care trebuiau realizate chiar de Minister.

Să încercăm doar un exemplu pentru care nu se poate aplica legea în absența Normelor de aplicare. Măsurarea gazelor și a energiei electrice se realizează de operatorul de distribuție (altă entitate economică, decât furnizorul de gaz sau energie) prin metoda “pe firul apei”, respectiv se stabilește o procedură astfel încât în fiecare zi din lună să se citească un anumit număr de contoare: considerând că un distribuitor are 1.500.000 de consumatori și aceștia își propun să le citească într-o lună. Asta înseamnă că se împarte numărul de clienți la numărul de zile lucrătoare din lună și rezultă numărul de contoare care se pot citi pe lună: 1.500.000 : 20 = 75.000 de contoare. Astfel, distribuitorul se organizează încât în prima zi lucrătoare din lună să se citească primele 75.000 de contoare, în a doua zi din lună următoarele 75.000 de contoare și tot așa. Astfel, furnizorul primește de la distribuitorul unde are consumatori, această măsurătoare privind cantitatea care trebuie să o factureze. Să presupunem că un consummator X îi vine rândul să I se citească contorul pe data de 15 noiembrie, pentru perioada 15 octombrie – 15 noiembrie, care o transmite furnizorului. Furnizorul se uită în lege și vede că trebuie să aplice un preț (prețul din contract) pentru perioada 15 octombrie – 31 octombrie și un alt preț pentru 1 – 15 noiembrie, dar cum să împartă cantitatea pe care distribuitorul (singurul abilitat să o pună la dispoziție) a dat-o pe întreaga perioadă 15 octombrie – 15 noiembrie. Să presupunem că prețul din contract este de 420 lei/MWh (adică prețul care ar trebui să se aplice pentru 15-31 octombrie) și prețul care conform legii plafonării este de 370 lei/MWh (adică prețul care ar trebui să se aplice pentru 1 – 15 noiembrie). În lipsa acestor norme de aplicare a legii care să lamurească cum se procedează în aceasta situație, ar putea să apară interpretări diferite: furnizorul ar spune că în sfârșitul lunii octombrie temperaturile au fost scăzute și majoritatea cantității furnizate s-a desfășurat în această perioadă, fapt care ar aduce venituri mai mari furnizorului; consumatorul ar dori să achite cât mai puțin și ar spune că în perioada 15 – 31 octombrie consumul a fost foarte mic deoarece în octombrie se consumă mai puțin decât în noiembrie. Astfel, pentru a se evita o interpretare părtinitoare este necesar ca legea prin normele ei să lamurească astfel de situații de aplicare a legii. În acest context De ce se vehiculează în spațiul public în mod fals că legea plafonării se poate aplica în lipsa Normelor de aplicare?

Având în vedere doar una din situațiile care trebuie rezolvate prin aceste Norme, se pune întrebarea De ce întârzie normele? Să fie oare datorită faptului că nu sunt bani pentru compensații și se dorește întinderea cât mai mult a perioadei de plată de către stat?