Vestul Sălbatic al pieței de gaze

Haosul de pe piața de gaze, în mod greșit atribuită liberalizării pieței de gaze, s-a datorat în fapt:

• modului cum a fost pregătită și realizată liberalizarea pieței,
• modului în care instituțiile responsabile au tolerat și tolerează abaterile pe piața de gaze,
• modului în care au fost promovați în piața din România furnizori îndoielnici,
• modului în care statul a intervenit în piață (acte normative GRP, Plafonare etc.) și respectiv nu a intervenit pe piață (măsuri urgențe de energetice înaintea atingerii apogeului),
• modului în care după 20 de ani de la inițierea liberalizării pieței de gaze din România, nu exită un Model de Piață și nu există un Model al Sistemului Energetic funcțional pentru prezent.
• minciunii – în ultimii ani minciuna a fost omniprezentă în piața de energie: ”prețul a crescut din cauze externe”, ”prețul la consumatorul final urmează să scadă la primăvară”, ”furnizorii sunt toți hoți” etc.

Instituțile din România au respins furnizori internaționali cu credibilitate și au promovat ”furnizori by România”, firme ale unor politicieni, persoane influente etc. și care au înțeles activitatea de furnizare gaze ca pe un CARITAS, în care poți să pui câteva milioane de euro și să le multiplici în câțiva ani, după care să-ți scoți de 7 ori banii depuși și să te retragi pentru a-i cheltui.

România a creat o piață care promovează adesea furnizorii îndoielnici, speculatori, atrăgând modificarea comportamentului și altor furnizori onești, în direcția unui comportament incorect față de consumatori, al abuzurilor și speculațiilor din piață.

Avem astăzi furnizorii pe care piața românească i-a format prin lejeritatea cu care sau acordat licențele, toleranța încălcării obligațiilor ca și furnizor licențiat, nesancționarea încălcării principiilor concurențiale, nepedepsirea abuzurilor și dezinformărilor practicate asupra consumatorului.

Ce este și mai rău, faptul că pe această piață nefuncțională s-a venit și cu dezinformarea privind faptul că ”toți furnizori sunt hoți” și mai ales îndoiala semănată în rândul oamenilor, pentru acoperirea vinovăției autoritățiilor asupra măsurilor necorespunzătoare luate pentru a preîntâmpina creșterile de preț.

O piață (liberă sau reglementată) înseamnă necesitatea existenței unei relații (comercială) între două părți – cumpărărtori și furnizori – iar în lipsa încrederii aceasta nu poate să existe decât sub forma unui război de tipul ”care pe care” și care nu rezolvă criza actuală, ci o va accentua. Acest război este încins de aberații legislative prin care se impun pierderi furnizorilor, fapt care va accentua derapajele de pe piață, deoarece o piață care prin lege se neagă costurile evidente ale unui furnizor, va determina ca furnizorul să recurgă la metode prin care să-și recupereze pierderile induse de stat și o va face în raport cu consumatorii, distrugând și mai mult relația furnizor-consumator.

În piața românească avem unii furnizori care au un comportament necorespunzător cu consumatorii de ani de zile, care au exaltat în această perioadă de haos și au băgat puternic mâna în buzunarul consumatorului. Culmea, autoritățile nu pe aceștia îi blamează. Prezentăm cazul unui furnizor care deși a încheiat un contract pe un an de zile în luna iunie 2021, la un preț de 149,9 lei/MWh fără TVA, începând cu luna octombrie 2021 au curs notificările către consumator:  280 lei/MWh fără TVA în octombrie 2021, 500 lei/MWh fără TVA în noiembrie 2021 lei/MWh, 1000 lei/MWh fără TVA în decembrie 2021. Aceat furnizor are acest comportament de peste 2 ani, autoritățile făcându-se că nu-l văd. În schimb, acest furnizor a calculat bine compensarea și plafonarea (deoarece are interesul să primească bani și de la stat) și nu a fost între cei nominalizați ca fiind ”Hoți de furnizori”.

În același timp există furnizori care deși a expirat contractul de furnizare, au rămas cu prețul din contract până la trecerea iernii înțelegând drama prin care trec consumatorii. Totuși aceștia au fost încadrați la ”Hoții de furnizori”, deoarece nu au dat compensație, deși legea nu prevedea posibilitatea acestor furnizori de a da compensații.

Iată cum statul pe lângă faptul că a determinat creșterea prețului la gaze, împinge furnizorii către comportamente anormale prin :

• nesancționarea abuzurilor reale ale furnizorilor din piață și încurajarea tacită  a comportamentelor furnizorilor în piață,
• acte normative în care se încalcă alte legi fundamentale – nerecunoașterea dobânzilor pentru creditele luate de furnizori, nerecunoașterea costurilor de furnizare etc.
• încălcarea legislației privind obligațiile asumate de stat privind plata sumelor de bani datorați furnizorilor.

Trebuie să înțelegem că tot ce ni se întâmplă se datorează în primul rând acțiunilor statului – Un Stat care a Eșuat și în Energie.