Plafonarea prețului la gaze sau energie electrică, este susținută de unii furnizori privați ca fiind necesară a se menține și în viitor. Atunci întrebarea: De ce să mai avem mai multe firme private de furnizare? De ce să mai avem separarea activităților și firme pentru fiecare tip de serviciu?  Dacă se dorește ca prețurile să fie stabilite pe cale administrativă, poate ar trebui să avem exact ca înaintea anului 2000 o singură societate integrată, fără să existe firme private care să se concureze, pentru că prin plafonare nu mai există concurență.

Piață liberă, înseamnă încredere, cunoștiințe, inițiativă, concurență, înseamnă mai multe firme private de furnizare, înseamnă Prețuri Corecte care sunt stabilite în baza cererii și a ofertei, înseamnă separarea pe activități – transport, distribuție, înmagazinare care să poată presta servicii pentru mai mulți utilizatori de sistem, înseamnă existența unui număr mare de furnizori care să se concureze între ei prin calitate, servicii și preț.

În situația în care prețul se stabilește administrativ și fiecare actor din piață primește o marjă comercială fixă, toți se aliniază în spatele prețului plafonat și dispare concurența. Cel mult aceste firme vor reduce costurile pentru ca să și mărească profitul, cu impact asupra calității serviciilor prestate.

Plafonarea prețului la gaze a adus în prezent prețuri mai ridicate și calitate mai scăzută a serviciilor, decât într-o piață funcțională

Liberalizarea pieţei de gaze presupune eliminarea poziţiei oligopoliste a firmelor care acţionează în acest domeniu, eliminându-se posibilitatea de a influenţa preţul gazelor sau a energiei electrice pe piaţă prin intermediul unor intervenții în piață, dar necesită și informarea adecvată la nivelul consumatorului.

Atât timp cât consumatorii nu vor dobândi cunoștințe minime specifice care să permită o apreciere corespunzătoare față de gazul/energia electrică  achiziționată, ei vor rămâne “captivi” şi în orice piață inclusiv în piaţa liberalizată.

Tendinţa naturală a firmelor este de a impune un oligopol pentru a-şi securiza profitul. Culegerea de informaţii despre piaţă, client, concurenţă etc. înseamnă cheltuială de timp şi bani pentru vânzător, întâlnirea vânzătorului cu cumpărătorul presupune personal, timp, centre de informare, bani şi cel mai “periculos lucru pentru un vânzător” infidelitate.

Nici o societate comercială nu doreşte aceste riscuri, majoritatea îşi doresc MONOPOLUL. Reglementările generale şi specifice interzic înfiinţarea acestor monopoluri (excepţie făcând cele naturale), dar tendinţa există permanent în piaţă.

În fapt plafonarea prețului și marjă comercială fixă garantată, prin plafonare, înseamnă crearea unui OLIGOPOL indirect pe piața de gaze, cu multiple avantaje pentru furnizorii de gaze, și mai ales eliminându-se riscurile specifice unei piețe liberalizate pentru furnizori.

Prima condiţie care permite să se exercite un anumit control asupra preţului este situaţia în care consumatorii nu sunt informaţi sau informarea este imperfectă despre bunul a cărui preț este plafonat. Pentru cumpărători, a încerca să obţină informaţii de piaţă implică pricepere, o cheltuială de timp, efort etc. Existenţa imperfecţiunii informaţiei printre cumpărători le dă posibilitatea acestora să fie de acord să achite un preț, considerând că acela este prețul corect ( de multe ori în fapt prețul este mai mare decât prețul ce s-ar stabili pe o piață liberă funcțională).