România ultimilor ani, nu ne oferă multe motive de laudă. Unicitatea unor momente în istoria noastră, ajunge să treacă în prezent tot mai puțin observate, fiind înlocuite de banalitatea și superficialitatea evenimentelor curente. Viziunea  unor oameni și sacrificiul altora, în ultimul secol, permite politicienilor să se laude cu ceva la care nu au avut nici o contribuție: România țara cu cea mai mică dependență de gazele de import.

Forajul,  început la 26 noiembrie 1908 prin coloana de 450 mm, pentru descoperirea sărurilor de potasiu la Sărmăşel, în Bazinul Transilvaniei a dus la descoperirea unei noi substanţe purtătoare de energie şi anume gazul metan.

Această descoperire a condus la constituirea primelor organizaţii, având în obiectul de activitate forajul, exploatarea, transportul şi utilizarea gazelor naturale. Aceste organizaţii au luat fiinţă în anii 1909, 1912 şi 1915.

Înfiinţarea primei societăți de valorificare a gazelor naturale a fost îngreunată de conservatorismul acţionarilor din acea vreme. Bazele acestei organizaţii s-au pus încă din 1910, când  I. Balogh, fostul director al uzinelor “Solvay” din Uioara, a pregătit  diverse variante de utilizare a gazelor naturale descoperite la Sărmașel. Acțiunea lui a putut fi pusă în practică abia în anul 1912 când, alături de Solvay, Fabrica de ciment din Turda şi-a dat acordul să participe la exploatarea noului combustibil.

Va invitam sa vizionati -105 ani de transport gaze in Europa