În data de 3 iunie, se împlinesc 130 de ani de la nașterea lui Constantin Ioan Motăș  cel care a pus bazele industriei de gaze naturale româneşti. O mână de geologi, forajişti şi conductaşi sub îndrumarea unor vizionari de rang mondial, înfruntând condiţii extreme au făcut să apară în premieră europeană industria de gaze în România.

Constantin Ioan Motăş s-a născut în 3 iunie 1887, la Iaşi, a absolvit Liceul Internat din Iaşi în anul 1905, după care a plecat în Germania unde a studiat timp de 8 ani. În 1908 a absolvit, la Academia de Mine din Freiberg (Saxonia) cursurile de geodezie minieră, obţinând titlul de inginer cu cea mai mare menţiune „Auszeichnung”, în 1911 a absolvit Universitatea din Leipzig, cursuri de chimie anorganică și apoi doctoratul la Dresda în 1913, de asemenea cu menţiune maximă.

Istoria gazelor naturale din România începe cu descoperirea lor, cu totul întâmplătoare, în Bazinul Transilvaniei, în  anii 1908-1909 și constituirea primelor firme de exploatare, transport și distribuție a gazelor naturale.

Marea Unire cu România, din 1 Decembrie 1918, a dus la preluarea acestei activități de la statul ungar de statul român, prin înființarea, în anul 1919, a Direcției Gazului Metan, cu sediul la Cluj, o direcție organizată ca Regie de stat, subordonată Ministerului Industriei și Comerțului, din București.

În contextul politico-economic de după reîntregirea României, C. I. Motăş a fost trimis în Transilvania, fiind însărcinat de către Ministerul de Industrie şi Comerţ cu o anchetă privind industriile şi zăcămintele miniere din noua provincie. Cu această ocazie cunoaşte Serviciul de exploatare al Statului, de la Cluj.

Patriot și promovator al capitalului autohton a dezvoltat prima societate cu capital mixt stat-privat din domeniul gazelor naturale din Europa.

Încă în  anul 1918 fusese cooptat în Comitetul de specialitate de pe lângă Consiliul Dirigent de la Sibiu, iar la data de 30 iunie 1919 a fost numit, de către acest Consiliu, în funcția de “Administrator de sechestru” al societății ungare de gaz (UEG) din Budapesta.  În această calitate lucrează intens pentru lichidarea societății ungare și cumpărarea ei prin capital autohton.  A reușit această dificilă misiune după o activitate de mai bine de 20 de ani, activitate în care s-a dovedit a fi un om inteligent, extrem de sever, conștiincios și corect.

Om cu un caracter care i-a adus numeroase necazuri, pe care a reușit totuși să le depășească fără compromisuri în cei 25 de ani de directorat la compania de gaz.

După mutarea la Mediaș, în anul 1923, a biroului din Târnăveni, C. I. Motăş determină înființarea, în anul următor, a Direcției Centrale a Societății UEG.

Plasarea Mediașului între cele două zăcăminte aparținând UEG-ului, exploatate în anii ’20, și în mijlocul locațiilor concesionate de acest UEG, existența unui sistem de valori bazat pe cultura de sute de ani a sașilor, alături motive de natură economică, au dus, în martie 1923, la decizia alegerii acestui oraș ca loc unde își va desfășura activitatea Administratorul de sechestru, în cadrul Direcției Centrale UEG.

Episodul cel mai dificil prin care a trecut C. I. Motăş s-a situat în perioada 1929 – 1930, când urmare opoziției sale față de intenția de naționalizare a societății SONAMETAN, preconizată de ministrul Virgil Madgearu, a fost arestat şi închis timp de o săptămână. Deși, nu fără efort, a reușit să dejoace planurile lui Madgearu, dezvoltând în continuare societatea SONAMETAN.

Fiind un organizator de excepție, Motăş va realiza la Mediaș o structură foarte puternică a SONAMETAN, predecesoarea companiilor de astăzi din Mediaș, care au reușit să supraviețuiască la Mediaș în perioada interbelică, în perioada comunistă și în perioada zbuciumată a anilor 90. 

Un contemporan spunea: Avea o forță de muncă excepțională. Programul său zilnic începea la ora 8⁰⁰ dimineața până la ora 13⁰⁰, când mergea acasă, lua masa, apoi dormea, după care se întorcea la serviciu pe la ora 16⁰⁰, spre a-și continua lucrul până pe la ora 19⁰⁰, când se întorcea din nou acasă spre a studia în continuare până la ora 24⁰⁰.

Aspectele umane, culturale și social-sportive ale angajaților societății au stat mereu în atenția sa. Astfel, s-a îngrijit de construirea, la Mediaș, a unui sediu pentru funcționarii din companie, locuințe de serviciu pentru angajații societății, a pus bazele Clubului Sportiv Gaz Metan. Apoi, a contribuit substanțial la ridicarea primului Gimnaziu românesc din localitate, a constituit o reală acțiune de mecenat la construirea a Catedralei Ortodoxe, a Bibliotecii Gazului Metan, a Cantinei  pentru angajații gazului, a filialei Asociației Inginerilor și Tehnicienilor din Industria Minieră etc.

Motăș a iubit Mediașul și gazul natural.