Acum ceva timp coordonam o lucrare dureroasă pentru mine și anume evacuarea țițeiului din conducta ce alimenta rafinăria Rafo Onești. Acest lucru ducea la finalizarea lucrării la concedierea a 20 de salariați din cadrul operatorului de transport țiței prin conducte și mai ales la închiderea pe termen nedefinit a sursei de alimentare cu materie primă a rafinăriei situată în estul României (Rafo Onești).

După o activitate de 25 de ani de exploatare a conductei, operatorul, la cererea proprietarului țițeiului efectua transportul ultimelor cantități de țiței.

În timpul evacuării țițeiului din cauza vechimii conductei și mai ales a nefuncționării acestei în ultimii 5 ani a survenit o poluare accidentală a unui teren viran, situat într-o comună din județul Bacău.

Prin procedurile legale am înștiințat Garda de mediu Bacău cu privire la poluarea survenită, la suprafața afectată și mai ales măsurile luate de către operator (care avea contract de depoluare cu o firmă specializată).

Inspectorul de mediu m-a invitat la sediul Gărzii de mediu Bacău pentru încheierea Procesului verbal de constatare.

După 8 ore de discuții cu inspectoarea care a verificat amplasamentul lucrării și cu colegii dânsei, aceștia au hotărât ca operatorul sistemului de transport țiței să fie sancționat cu suma de 100000 lei pentru neluarea tuturor măsurilor necesare combaterii poluării mediului.

Durerea din sufletul meu (că prin activitatea pe care o realizam la acea dată, părăseam un județ), s-a întețit când inspectoarea, după ce a scris procesul verbal de contravenție, a exprimat cu bucurie în suflet că mai bine respiră aer proaspăt decât să vadă funcționând industria petrolieră.

Această bucurie a doamnei inspector mi-a adus aminte de multele proteste desfășurate în timpul discutării studiilor de impact asupra mediului a exploatării gazelor din argile unde mulți protestatari nu cunoșteau nici procedeele de extracție și nici modalitățile de protecție a mediului ambiant.

La câțiva ani de la acel eveniment, compania de furnizare a energiei electrice a oprit furnizarea de curent electric rafinăriei Rafo Onești.

Acum doamna inspector poate respira aer curat, dar copiii celor 600 de angajați (ce au mai rămas) pot să spună la fel.

Această istorisire aduce în prin plan ecuația un mediu curat fără nici o activitate economică versus un mediu cu activitate economică și cu posibilitatea existenței unor poluări accidentale.

Dacă vrem un mediu curat fără poluare și fără industrie atunci inspectoarea de mediu și toți cei ce vor acest lucru, pot să viziteze satele din zona Valea Izei (Maramureș) unde toți tinerii sunt plecați în străinătate și unde contribuie la PIB-ul statului de adopție.

Ar observa că acești tineri în cea mai mare parte își fac case mari în satele de origine cu speranța apariției unei industrii care să îi aducă înapoi.

De asemenea lipsa industriei duce la lipsa taxelor și a impozitelor pe activitatea economică, industria petrolieră fiind cel mai mare contributor la bugetul național.

Tocmai de aceea este bine să gândim o legislație de mediu în concordanță cu industria extractivă (să acceptăm și posibile poluări accidentale), față de închiderea acestei industrii.

Nu de alta dar peste 10-15 ani guvernanții de la acea vreme vor dezvolta industria extractivă, fiind cea care oferă cel mai mare adaos comercial și cea mai mare independență economică.

Trebuie să alegem  între a trăi bine copiii noștri sau a trăi bine stră-stră nepoții noștri.