În contextul revizuirii cadrului de guvernanță al Uniunii Energiei și al pregătirii etapei legislative post-2030, Comisia Europeană a lansat în 20 martie 2026 o procedură de consultare publică privind viitorul cadru al Uniunii pentru energia regenerabilă și eficiența energetică. Inițiativa este prevăzută în Programul de lucru al Comisiei pentru anul 2026 și este corelată cu alte instrumente strategice majore aflate în pregătire, între care Pactul pentru o industrie curată, Planul de acțiune pentru electrificare și Strategia pentru încălzire și răcire.

Renewable energy framework post-2030 – Consultations launched

Obiectivul general asumat de Comisie este consolidarea unui cadru coerent pentru atingerea țintei de reducere cu 90% a emisiilor de gaze cu efect de seră până în anul 2040 și pentru întărirea competitivității și securității energetice a Uniunii Europene. Procesul de consultare este structurat în două etape: apelul de contribuții, cu termenul limită 16 aprilie 2026, și consultarea publică deschisă, care rămâne activă până la 12 iunie 2026. Această a doua fereastră este, pentru sectorul energetic din România, singura oportunitate formală de a contribui la conturarea cadrului care va guverna investițiile, obligațiile și mecanismele de sprijin în domeniul energiei regenerabile și al eficienței energetice pentru întregul deceniu următor.

Un cadru post-2030 care se construiește acum, cu efecte până după 2040

Intenția declarată a Comisiei este de a prezenta un nou cadru legislativ pentru energia regenerabilă pentru următorul deceniu. Aceasta înseamnă că structura instrumentelor actuale — Directiva privind energia din surse regenerabile (RED III), Directiva privind eficiența energetică (EED recast), Regulamentul privind guvernanța Uniunii Energiei — va fi revizuită, integrată sau înlocuită. În paralel, eficiența energetică este reconfirmată ca pilon central al cadrului energetic și climatic al Uniunii, fiind prezentată ca una dintre pârghiile esențiale pentru reducerea dependenței de combustibilii fosili importați și pentru consolidarea competitivității și rezilienței economiei europene pe parcursul tranziției către neutralitatea climatică.

Pentru operatorii din sectorul energetic românesc, miza acestei revizuiri este dublă. Pe de o parte, obiectivele cantitative și obligațiile sectoriale stabilite în noul cadru vor determina, pe termen lung, traseul investițional național — de la dezvoltarea capacităților de producție din surse regenerabile, la integrarea stocării, la electrificarea industrială și la renovarea fondului construit. Pe de altă parte, arhitectura cadrului post-2030 va condiționa direct modul în care vor fi programate și alocate fondurile europene disponibile prin viitorul Cadru Financiar Multianual 2028–2034, Fondul de Modernizare și instrumentele succesoare ale REPowerEU.

Ce teme vor fi, cel mai probabil, pe masa de discuție?

Inițiativa nu vizează un act legislativ unic, ci un pachet mai larg de revizuiri corelate, ale cărui contururi rezultă atât din documentul de lansare al consultării, cât și din prioritățile politice asumate de actuala Comisie. Câteva direcții de reformă care vor avea impact direct asupra sectorului energetic și al utilităților din România merită o atenție specială.

Țintele post-2030 pentru energie regenerabilă. Cadrul actual stabilește o țintă obligatorie de cel puțin 42,5% energie din surse regenerabile în consumul final al Uniunii până în 2030, cu ambiția colectivă de a ajunge la 45%. Pentru perioada post-2030, Comisia urmărește alinierea țintelor sectoriale la obiectivul-umbrelă de reducere cu 90% a emisiilor până în 2040. Modul în care va fi structurată noua țintă — ca țintă agregată la nivelul Uniunii, ca țintă cu contribuții naționale indicative sau ca țintă cu obligații sectoriale diferențiate — va determina spațiul de manevră al fiecărui stat membru pentru configurarea strategiei proprii.

Mecanismele de sprijin pentru energia regenerabilă. Experiența ultimilor ani a arătat că, în cadrul actual, proiectele regenerabile sunt susținute printr-un mozaic de scheme naționale (contracte pentru diferență, certificate verzi reziduale, prime feed-in, auctions competitive), completate de instrumente europene (Fondul de Modernizare, Fondul pentru Inovare, PNRR). Cadrul post-2030 poate aduce o mai bună armonizare a acestor mecanisme, poate introduce cerințe suplimentare ale rezilienței sau de diversificare a lanțului de aprovizionare și poate include criterii noi legate de coeziune teritorială și de tranziție justă.

Eficiența energetică și rolul obligațiilor de economii. Cadrul actual impune obligații cumulate de economii de energie care cresc gradual, cu obligația ca o parte substanțială să provină din renovarea clădirilor și din măsuri în sectorul public. Revizuirea post-2030 va recalibra probabil acest mecanism, inclusiv în lumina noii Directive privind performanța energetică a clădirilor (EPBD recast). Pentru operatorii energetici, modificările în arhitectura obligațiilor de economii au efect direct asupra modului de proiectare a schemelor de eficiență finanțate, dar și asupra modului în care vor fi recunoscute investițiile în rețea ca măsuri eligibile.

Autoconsum, comunități energetice și flexibilitatea cererii. Noul cadru va include, cel mai probabil, prevederi mai ferme privind autoconsumul colectiv, comunitățile energetice și integrarea consumatorilor activi. Pentru România, unde aceste concepte sunt încă insuficient operaționalizate la nivel secundar, consultarea oferă oportunitatea de a semnala obstacolele practice și de a propune soluții de reglementare care să fie ulterior preluate în cadrul european.

Încălzirea și răcirea. Strategia Comisiei pentru încălzire și răcire, corelată cu inițiativa privind cadrul post-2030, este de o relevanță particulară pentru România, având în vedere starea actuală a sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică (SACET), dependența ridicată de gazele naturale pentru încălzirea rezidențială și potențialul considerabil al resurselor geotermale și al biomasei. O contribuție bine documentată din partea operatorilor români de termoficare și a autorităților locale ar putea influența semnificativ opțiunile de sprijin disponibile post-2030.

De ce contează contribuția sectorului energetic românesc?

Consultările publice ale Comisiei Europene nu sunt un exercițiu formal. Contribuțiile primite sunt analizate sistematic, sintetizate în rapoartele de impact care însoțesc propunerile legislative și invocate frecvent în negocierile ulterioare cu Consiliul și Parlamentul European. Statele membre care trimit, prin sectorul lor privat și prin asociațiile profesionale, contribuții substanțiale și bine argumentate, reușesc să influențeze nu doar formularea finală a textului, ci și, în mod indirect, modul în care vor fi proiectate instrumentele financiare aferente.

Experiența cadrelor precedente arată că pozițiile asociațiilor sectoriale din statele cu sectoare energetice mature — Germania, Franța, țările nordice, Spania — sunt sistematic mai vizibile și mai bine integrate în documentele preparatorii ale Comisiei, în comparație cu pozițiile din statele din Europa Centrală și de Est. Această asimetrie nu este rezultatul unei atitudini deliberate din partea instituțiilor europene, ci reflectă o diferență de capacitate de organizare a sectorului privat și a societății civile în jurul proceselor de consultare.

Pentru sectorul energetic românesc, consultarea post-2030 deschisă până la 12 iunie 2026 reprezintă o fereastră în care pot fi transmise, în mod structurat și coordonat, poziții privind:

1. Obstacolele practice întâmpinate în implementarea cadrului actual, de la întârzierile în autorizarea proiectelor regenerabile, la limitările de capacitate ale rețelei electrice și la lipsa unor instrumente adecvate pentru stocare și flexibilitate;

2. Elementele de arhitectură financiară care s-au dovedit funcționale sau disfuncționale în cadrele precedente (Fondul de Modernizare, PNRR–REPowerEU, schemele de ajutor de stat aprobate în baza CEEAG), cu propuneri concrete de îmbunătățire a instrumentelor post-2027;

3. Specificitățile regionale care nu sunt suficient recunoscute în cadrul actual — potențialul geotermal al bazinelor din vestul României, biomasa din zonele rurale, profilul de consum al sectorului industrial energointensiv, starea fondului construit;

4. Cerințele necesare pentru atingerea țintei de 90% reducere a emisiilor până în 2040, cu evaluări cuantificate ale investițiilor necesare în rețea, stocare, capacități flexibile și renovarea clădirilor, și cu semnalarea riscului de accesibilitate financiară pentru consumatorii români;

5. Modul în care cadrul post-2030 poate integra coerent politica de eficiență energetică cu politica de securitate a aprovizionării, tema fiind centrală pentru un stat membru care își reconfigurează în prezent matricea energetică pe fundalul presiunilor geopolitice.

Cadrul european post-2030 nu este o temă tehnică rezervată reglementatorului național. Este decizia care va structura investițiile, obligațiile și mecanismele de sprijin pentru întregul deceniu următor, într-un moment în care sectorul energetic românesc traversează o etapă de transformare profundă — de la retehnologizarea Unității 1 de la Cernavodă, la reforma regulilor de racordare la rețea, la integrarea producției distribuite și la redefinirea arhitecturii sistemelor centralizate de termoficare.

Participarea activă la consultarea publică deschisă până la 12 iunie 2026 nu este doar o formă de exprimare a poziției sectorului. Este o investiție modestă, cu efecte pe termen lung, în modul în care vor fi formulate regulile după care va fi alocată următoarea generație de fonduri europene pentru energie. Iar fondurile europene, în cadrul bugetar post-2027, vor fi concentrate mai strict decât oricând în jurul priorităților definite de cadrul legislativ sectorial — exact cadrul care se construiește acum.