Se îndesesc zilele prin care ne trece glonțul “energetic” pe la ureche. Aceasta, de fapt, era a treia întrebare a articolului de săptămâna trecută, dar am preferat să scriu despre o cantitate mai mare de bani vehiculată în energia transporturilor, răspunzând la întrebarea “De ce nu avem autostrăzi?”

Scriam acum nouă ani, reluând în 2016:

“Securitatea Energetică este o condiţie a existenţei statului român, un drept internaţional inalienabil şi imprescriptibil, rezultat din dreptul statului asupra resurselor sale energetice şi din tratatele europene şi euroatlantice care trebuie să devină unul din obiectivele de guvernare pe termen lung. Securitatea energetică presupune asigurarea necesarului de consum de energie sub aspectul accesibilităţii la resurse şi a disponibilităţii accesului pe termen lung.”

Vineri, ziua micii apocalipse energetice. Problemă de CSAT. Tocmai terminasem de prelucrat datele anilor 2008, 2009, 2010 și 2020 din SEN de pe site-ul Transelctrica, refăcând statistic drumul dezatrului în care industria energetică românească îl parcurge apăsat și sigur. Aceste date le discutam cu colaboratorii mei, oameni cu 40 de ani de meserie în diverse poziții, profesioniști desăvârșiți și hârșiți de toate greutățile din energie. Era o amăreală pe chipul lor cum pe care nu o pot descrie.

Vin cu câteva date relevante din statisticile analizate:

• energia securitară (cărbune, gaz, nuclear) în 2010 era cu 21% mai mare decât în 2020
• cărbunele este aproape la jumătate față de 2010
• nuclearul este cel pe care îl știm (în diagramă, cei 4% reprezentând probabil o revizie sau o reparație de câteva săptămâni)
• gazul aproape s-a dublat prin punerea în funcțiune a Termocentralei Petrom de la Brazi (singura mare investiție în aceată perioadă. invetiție privată)

Problema este că nici Hidro (“noua stea” a energeticii romănești), nu mai e ce a fost. Stăm mai rău: în 2010 am produs 115 TW și în 2020 94,2 TW.

Dar să revenim la mini black-out-ul de vineri 8 ianuarie.

Acum trei ani, eram la o conferință pe teme de securitate la Centrul de Studii Strategice de Apărare și Securitate al Universității Naționale de Apărare, unde susțineam o prezentare. După sesiunile iluștrilor domni militari, la sfărșit (după ora 14) era o “garnitură” de civili specializați în diverse domenii ale apărării. Pentru a trezi atenția audienței obosite, am improvizat următoarea intoducere: “Decât să mor în chinurile unui black-out, prefer să mor de bombele de care zicea un domn general antevorbitor”. Nu am scăpat fără explicații: un black-out național durează câteva zile, câteva zile fără apă, căldură, internet, lift. În București sunt peste 600.000 de apartamente, fără a socotii alte imobile. Să ne imaginăm că cei peste 2.000.000 de locuitori nu pot trage apa la wc, nu se pot spăla, nu mai au ce bea! Înseamnă PANDEMIE. Nu este prima dată când am semnalat pericolul. Cand am scris despre trădarea și prostia din industria energetică românească în revista Perspective Politice a SNSPA, s-a râs de mine, spunându-mi-se că niciodată România nu va avea o astfel de sițuatie. Puțin după, în Revista Geopolitica am mai ridicat o dată problema unui potențial black-out într-o analiza a pieței de energie electrică (aici în limba română) . Un cunoscut mi-a reproșat că eu numai pericole văd. Chiar și în cele câteva luni de comentarii și analize la Cotributors am atras atenția (aici și aici) asupra acestei perspective negre.

Anul trecut, armata Austriei atragea atenția asupra unui iminent incident în rețeaua de transport europeană, incident despre care se spunea că cel mai probabil ar putea fi generat de Europa de Est.

Presa a scris destul de rezervat despre incidentul din 8 ianuarie 2020, bazându-se mai mult pe surse oficiale. Și presa străină a fost rezervată, totuși arătând că în Europa de Est se află cauza. Specialiștii austrieci au indentificat România ca început al desincronizarii și Transelectrica ca posibil motiv.

Un jurnalist care înțelege bine SEN, a făcut un calcul al pierderilor provocate vineri: 800 milioane de euro.

De ce s-a produs incidentul? Sperăm să aflăm. De ce sperăm? Transelectrica prin “orcile” din presă (câteva) încearcă să minimizeze sau să acopere, cum este și normal, deoarece ar putea să plătească cât nu poate. Să nu uităm că ar pierde și ca imagine, necuantificabilă material deoarece este și “fanion al BVB” (și mândria politicienilor care cred că păstoresc TEL). Evident că va plăti cineva. O spune Regulamentul 2019/941. O sa doară!

La o primă vedere, există o cădere a producției Hidro cu aproape 1000 de MW în decursul unei ore, pe care importul nu a putut să o preia.

În mod sigur vor veni specialiștii să explice. Specialiștii ar trebui să explice unde este rezerva de servicii de sistem (de putere în cazul de față) prevăzuta în codul tehnic RET (rețelei electrice de transport) și programată în dezvoltarea RET care pentru anul 2019 (deci este în vigoare) a fost de peste 1000 MW (la pag. 45) și care ar fi putul acoperi căderea de tensiune ce se observă în graficele de mai sus, extrase din site-ul Transelectrica. Această rezervă intră în costurile consumatorului, deci se ia din buzunarele noastre.

Care sunt motivele acestui accident? Concluziile articolul anterior sunt valabile și pentru acest articol, neavând ce să se schimbe în câteva zile:

• nu avem capacități de producție de energie securitară (nuclear, gaz, cărbune) pe care să se bazeze sistemul
• nu s-au mai făcut investiții serioase în energia securitară
• ANRE ne minte că avem o capacitate de producție de aproximativ 20.000 MW
• Hidroelectrica nu a făcut investiții și retehnologizări și nu și-a decolmatat lacurile
• politizarea institutiilor și societăților ce duce la deprofesionalizare adică numirea de tontonei și carasoli în fruntea instituțiilor care decid soarta infrastructurii critice de producție și transport precum și în fruntea producătorilor și transportatorului național

Am sperat că odată cu apariția Strategiei Naționale de Apărare în care securitatea energetică ocupă un loc important, lucrurile se vor schimba. M-am bucurat că în SNAp este dedicat un subcapitol special securității energetice (pct. 180).

Nu avem (încă) „oamenii politici competenți, dedicați și responsabili” (pct. 21), nimeni nu se ocupă de „asigurarea funcționalității neîntrerupte a macrosistemelor publice” (pct. 52), nimeni din ministerul de resort nu se preocupă de „amenințările asimetrice și războiului hibrid” (61)(71) sau de „distorsiunile de pe piețele energetice și interacțiunile care lezează interesele economice strategice ale României” (pct. 133 și 134), de „infrastructura precară, deficitul de resursă specializată și subfinanțarea” (pct. 141), de grupurile de interese care prin acțiuni nelegitime afectează modul de elaborare și implementare a politicilor sectoriale (pct. 142) și alterează procesul decizional strategic (pct. 149 și 150), de corupție (pct. 146), precum și de dificultățile de gestionare a fondurilor europene (pct. 147).

Întrebarea rămâne: “Când intrăm într-un black-out?” Nu știu. Dar știu că în 14 octombrie 2020 am avut un import de 2133 MW pentru o perioadă scurtă, că în 7 august 2020 și 1 noiembrie 2017 Bucureștiul a fost paralizat de greseli ale Transelectrica, ca în martie și iunie 2016 o parte a Munteniei a rămas fără energie, că în 8 noiembrie 2016 Grupul 1 de la Cernavoda s-a oprit tot din cauza Transelectrica.

Ce putem face? Nu cred că există un document publicat de autoritățile române. Ne luam după alții. Protectia Civila austriacă a elaborat un GHID DE SUPRAVIEȚUIRE, pentru care am găsit un rezumat aici.

SURSA: CONTRIBUTORS.RO