În ultimii ani, piața gazelor naturale a trecut prin schimbări drastice.

Totul a început cu „calendarul de liberalizare”, o măsură aplicată aleatoriu, cu prețuri care nu aveau vreun fundament comercial, stabilite arbitrar.

În mod tipic românesc, am „liberalizat” cu prețuri impuse.

Efectele calendarului, în care gazul a fost împărțit în gaze casnice și non-casnice se resimt și astăzi (spre exemplu pragul de 72 RON/MWh în care s-au tot împiedicat diverși pe parcursul Q2 / Q3 2016 ) și fac imposibilă aplicarea unui cod de rețea funcțional adică a unei echilibrări reale.

Și ajungem la ultimele 12 luni, în care s-a încercat implementarea unei responsabilizări a participanților în piață prin echilibrare și „cod de rețea”.

O altă intenție nobilă, cu o aplicare defectuoasă.

Există un operator tehnic de sistem, Transgaz, către care s-a transmis dreptul și obligația de organizare a pieței de echilibrare (o piață comercială).

Pe lângă că este (din punctul meu de vedere) lipsit de etică și legalitate ca un operator care poate influența fluxuri să influențeze și preturi prin achiziții și vânzări, acesta este complet nepregătit tehnic pentru răspunderea uriașă de a echilibra sistemul.

Echilibrarea în sine înseamnă să identificam vinovații pentru fluxuri inegale între intrările în sistem și cele de ieșire.

Astăzi, după 11 luni de implementare, în continuare nu pot fi identificați cei în culpă pentru „dezechilibrele sistemului”.

Mai mult de atât, timp de 25 de ani, am avut un sistem rudimentar dar funcțional de echilibrare, astăzi acesta a fost eliminat și am rămas cu un sistem peticit și nefuncțional (ultima luna închisă la DOPGN este aprilie 2016, și această lună fiind închisă forțat dacă urmărim declarațiile Transgaz pentru acțiuni operative și înmagazinări pentru că ei declară aceleași operațiuni, în aceeași lună, cu cantități diferite).

Urmărind un fir logic al evenimentelor pe implementarea codului de rețea putem menționa următoarele acțiuni discutabile:

• În 07.12.2015 au fost suplimentate capacitățile de extracție din depozite, utilizând tarifele anuale de capacitate. Nu vorbim de o suplimentare mică, vorbim de o creștere de la 117.656,144 MWh la 177.656,144 MWh. În condițiile în care furnizorii au extras mult peste 117.656,144 MWh sunt curios câte depășiri de capacitate au fost achitate de furnizori (mai puțin în luna Ianuarie unde cât de cât mai știm de diverse facturi emise pentru depășiri de capacitate). Desigur, Transgaz poate argumenta că această rezervare a fost făcută de el. Întrebarea este: A mai beneficiat și altcineva de aceasta rezervare? Dacă nu a beneficiat nimeni poate în scopul asigurării transparentei ne poate comunica și Operatorul Pieței ce sume a încasat în perioada 01.12.2015 – 30.04.2016 pentru depășiri de capacitate în fiecare lună. Nu cred ca poate fi invocată confidențialitatea pentru această situație pentru că nimeni nu întreabă cine a achitat ci doar cât s-a achitat în fiecare luna. O fărâmă de informație există în raportarea Financiara Q1, prin care Transgaz recunoaște venituri de 48 de milioane RON aferente lunii Ianuarie 2016 pentru depășiri de capacitate.
• Referitor la situația capacităților, putem menționa că rezervările furnizorilor (capacități anuale) au fost de peste 750 GWh/zi indiferent că vorbim de puncte intrare și / sau ieșire, deci furnizorii nu pot fi acuzați de rea voință în rezervări (chiar putem acuza imprudența în costuri, aceste rezervări fiind mult supradimensionate inclusiv în comparație cu vârfurile de consum zilnice). Invariabil OTS-lu va spune da, rezervările erau mult supradimensionate, da nu am permis transferuri intre puncte de alt tip tarifar, dar asta a fost situația. Mai pe scurt OTS va invoca principiile tarifare propuse de el în dezavantajul furnizorilor ca un argument împotriva furnizorilor.
• In luna Ianuarie 2016, operatorul pieței de echilibrare a fost incapabil sa identifice vinovații pentru deficitul de gaz din perioadele de temperaturi foarte scăzute:
  • Pentru a bloca importurile de gaze naturale Transgaz a propus și ANRE a aprobat o măsura lipsita de logica, a impus tarife mult mai mari de capacitate pentru punctele de import fata de cele pentru producția interna si diferențiate pe tipuri de puncte. Aceasta a fost prima măsura care a blocat posibilitățile furnizorilor de a aduce gaze naturale din surse variate in perioadele de consum crescut (tarif de capacitate zilnica de 32 RON/MWh pentru a aduce importuri in condițiile in care gazul costa 80 – 90 RON/MWh).
  • In 20.01.2016 a fost publicat Ord ANRE Nr. 1 / 18.01.2016, cu aplicare retroactiva, începând cu 01.01.2016.
  • Din graba / neștiința (speram ca nu rea voința) Transgaz a decis sa cumpere gaze naturale, prima oara a cumpărat pe bursa la un preț familiar furnizorilor din piață adică 83-84 RON/MWh.
  • Importatorii, au înțeles ca achiziția Transgaz nu se supune tarifelor de capacitate, au considerat oportun sa profite si sa majoreze preturile cu o parte din contravaloarea capacității, operațiunea fiind oricum mult mai rentabila decât o achiziție directa a unui furnizor care avea de achitat si depășiri de capacitate (adică 84 + 32 = 116 RON/MWh).
  • Prin urmare, următoarele achiziții ale Transgaz au fost la 105 si 110 RON / MWh.
  • Transgaz a anunțat public ca a achiziționat peste 20 mil mc pentru a compensa deficitul din acea săptămâna friguroasa. (nu a anunțat si preturile pentru ca sunt de prea puțin interes pentru el luând in considerare ca are desfacere si profit garantat).
  • Problema apare la sfârșitul lunii, avem o achiziție declarata public de peste 220.000 MWh si încheiata pe piețele centralizate si o valoare recunoscuta de 147.000 MWh. Cu diferența ce s-a întâmplat?
  • Mai mult de atât, Transgaz pentru a fi sigur ca își vinde gazele, a blocat extracția furnizorilor din depozite, eliminând sursele lor si forțându-i sa achiziționeze gazele de la Transgaz.
• În luna Aprilie putem constata următoarele:
  • Suplimentarea capacităților de injecție în depozit, cu capacitați anuale (adică s-au dublat capacitățile de injecție pentru un uz nemenționat și un utilizator necunoscut)
  • Transgaz a întreprins „acțiuni operative” de vânzare gaze naturale, mult sub preturile din piață de la acea data (66 – 60 RON/MWh, de parcă vânzarea gazelor de către Transgaz înseamnă că a apărut un consum nou sau o destinație nouă care să elimine un excedent (ceea ce înseamnă că Transgaz a luat gazele cuiva și le-a vândut altcuiva). Aici vorbim de o operațiune strict comercială din care SNTGN Transgaz a forțat o pierdere financiară netă a unor actori din piață și a generat profituri pentru sine.
  • Transgaz a și înmagazinat aproximativ 90 GWh, tot în Aprilie 2016 (conform informațiilor publice de pe site-ul sau). Problema apare când citim și Mențiunile / Notele de subsol de la secțiunea line-Pack de pe site-ul companiei, unde observam că ei declară o injecție doar de 3.5 mil Mc.

Pe scurt, Codul ascunde un singur responsabil de toate răutățile din România, furnizorul (sau în fine, doar unul plătește) și un salvator (operatorul de transport care și încasează tot ce plătește furnizorul).

Furnizorul este de vină pentru că aduce prea multe gaze, pentru că aduce prea puține gaze, pentru consumuri necontorizate, pentru pierderi tehnologice, pentru citiri imprecise sau inexistente, pentru lipsa de informații și transparență din partea operatorilor tehnici, pentru acțiunile „operative” arbitrare ale operatorului de transport.

Nu pot nega, lipsa de răspundere este clară și în cazul multor furnizori, dar de aici, până la a arunca toată sarcina financiară și răspunderea pentru toate neregulile din piață în sarcina furnizorului este cale lungă.

În celălalt sens, cel care încasează banii (și deloc puțini, cu mult peste veniturile reglementate de ANRE care știe doar să dea tarife din ce în ce mai mari operatorilor reglementați de stat), întotdeauna se plânge de cât de mult muncește și ce greu este să contorizeze și să identifice și să regleze mecanisme, fără să își asume vreo răspundere sau vină. Toți sunt de vină, el doar trebuie sa încaseze și sa zică ce greu îi este să încaseze.

Cred ca ar trebui să dăm dovadă cu toții de mai multă reținere și de mai multă recunoaștere a propriilor lipsuri ca să putem evolua.

În încheiere, aș mai dori să menționez și „Transparența” prin participarea la tranzacțiile pe piețe centralizate.

După cum chiar mai sus numitul Transgaz a dovedit public, una tranzacționăm public, alta tranzacționăm în realitate, bursa azi este doar o simulare de bursă pe foarte mulți bani.

Vrem transparență și lichiditate? Prima măsură ar fi să tranzacționăm cantități ferme, pe perioade bine definite, cu prețuri clare. Până atunci transparența e doar o lozincă ca să mai amânam diverse proceduri de infringement.

Notă: Nu doresc ca acest text să fie interpretat ca fiind împotriva cuiva sau unei companii, nu acesta fiind scopul. Din păcate pentru o companie de multe ori menționată în acest text, ei reprezintă un exemplu clar, verificabil și public pentru așa nu. Nu doar ei sunt de vină pentru ce se întâmplă, toți suntem. Din păcate pentru ei, ei și-au asumat rolul de lider și model, rol în care, din punctul meu de vedere, au eșuat lamentabil. Nu cred ca exista „îngeri” și „demoni” în contextul actual, constat doar că răspunderea care în orice situație se cuantifică în bani este aruncată de la unul la altul și banii toți grămadă sunt aruncați către o companie care nu știe foarte clar ce are de făcut cu ei.