• UE lansează prima „bursă” a hidrogenului: între noiembrie 2025 și martie 2026, producătorii și cumpărătorii pot înscrie oferte și cereri, pentru o piață transparentă și predictibilă.
• Crizele energetice schimbă strategia: cu peste 60% din energie importată și o piață electrică tot mai volatilă, hidrogenul devine soluție de flexibilitate și stocare.
• Industria cere reziliență, nu doar decarbonizare: Hydrogen Europe solicită reguli clare și infrastructură solidă.

Schimbarea priorităților în Europa

Crizele recente au schimbat radical discuția despre hidrogen în Europa. După invazia Ucrainei, Uniunea Europeană a încercat să-și reducă dependența de gazul rusesc, dar peste două treimi din energia blocului provine încă din import.

În același timp, expansiunea rapidă a eolienelor și panourilor fotovoltaice a dus la perioade de prețuri negative de 18 ori mai frecvente în 2024 decât în anul anterior, semn că sistemul electric devine tot mai volatil. Pana majoră de curent din Peninsula Iberică, din mai 2025, a arătat fragilitatea unui sistem dependent de un singur vector energetic.

În acest context, hidrogenul trece rapid din zona retoricii climatice în zona strategică: este singurul vector energetic regenerabil care poate fi stocat pe termen lung și transportat prin conducte și care poate contribui la stabilitatea întregului sistem energetic european.

Un mecanism european care aduce ordine în piață

Pentru a transforma planurile în proiecte reale, Comisia Europeană a lansat, pe 12 noiembrie 2025, primul apel din cadrul Mecanismului UE pentru hidrogen. Această „bursă” digitală, gestionată de Banca Europeană a Hidrogenului, permite producătorilor să depună oferte până la 2 ianuarie 2026, iar cumpărătorilor să se înscrie între 19 ianuarie și 20 martie. Rezultatele apar pe 31 martie.

Platforma publică liste anonimizate, aduce vizibilitate asupra potențialilor parteneri și ajută la planificarea infrastructurii. Cele mai mari avantaje sunt că reduce riscul pentru investitori și poate accelera construcția de capacități. Mecanismul funcționează și alături de contracte pentru diferență sau schema H2Global.

De la obiectiv climatic, la pilon al securității energetice

Obiectivele continentale rămân ambițioase. REPowerEU vizează 20 de milioane de tone de hidrogen curat până în 2030, prin producție internă și importuri, iar dezvoltarea lanțului valoric ar putea genera circa un milion de locuri de muncă.

Realitatea însă este în urmă:

    • doar 4% din proiectele de producție anunțate sunt în construcție,

    • doar 3% din capacitățile de electrolizoare au fost deja puse în funcțiune.

Industria avertizează că Europa nu își permite să piardă ritmul. Hydrogen Europe, cea mai mare organizație industrială din domeniu, spune că hidrogenul a devenit un instrument esențial pentru competitivitate și independență energetică, nu doar o soluție climatică. Organizația cere reguli previzibile, piețe funcționale în industriile grele, o infrastructură completă și o strategie clară de autonomie.

Rețelele care vor lega Europa

Pentru ca piața să devină funcțională, hidrogenul trebuie să circule la fel ca gazul natural. Proiectele majore se conturează deja:

    • Delta Rhine, care va transporta hidrogen de la Rotterdam spre industria grea din Germania;

    • H₂Med și HY-FEN, conducte care vor lega Peninsula Iberică de Franța și Germania, pe peste 1.000 km, cu o capacitate de până la 2 milioane de tone pe an.

Aceste coridoare vor conecta regiunile cu surplus de energie regenerabilă cu marile centre industriale și vor permite importurile în condiții sigure.

Între timp, Germania a simplificat autorizările și susține industria cu contracte garantate. Olanda oferă unele dintre cele mai competitive subvenții pentru electrolizoare și investește în coridoare internaționale. Franța se concentrează pe porturi și zone industriale, cu ținte ajustate la 4,5 GW până în 2030 și 8 GW până în 2035. Lecția comună: politici coerente, finanțare predictibilă și rețele interconectate.

România, în ecuația europeană

România are Strategie Națională a Hidrogenului, dar fără proiecte mari în execuție riscă să rămână pe margine. Implicarea în noul mecanism de „bursă” poate conecta producătorii locali la cumpărători și la finanțări.

Țara are nevoie de hub-uri regionale care să lege producția de marii consumatori industriali și de viitoarele coridoare europene. Investitorii pot fi stimulați prin contracte pentru diferență, subvenții competitive pentru electrolizoare și proceduri de autorizare simplificate. În paralel, e nevoie de pregătirea forței de muncă pentru a evita un blocaj de competențe.

„România trebuie să lase în urmă ambițiile absurde și promisiunile fără acoperire, pentru a adopta o abordare rațională, lucidă și ancorată în realitate. Doar privindu-și cu onestitate nevoile stringente — de la infrastructură și educație până la respectul pentru competență și responsabilitate — poate construi un drum solid către dezvoltare și încredere” este de părere Dumitru Chisăliță, Președintele Asociației Energia Inteligentă.