Pe data de 11 decembrie 2019 un aranjament financiar, care va permite procurarea rezervelor de gaze naturale, în valoare de 50 de milioane de dolari, în scopul aprovizionării cu gaze naturale a Republicii Moldova, în caz de necessitate de la 1 ianuarie 2019 a fost semnat de către prim-ministrul Ion Chicu și directorul general BERD pentru Europa de Est și Caucaz, Matteo Patrone, transmite IPN.

Pe data de 11 decembrie 2019 directorul executiv al Bulgartransgaz, declara: “Suntem pregătiți ca de la 1 ianuarie să inversăm fluxul și să asigurăm consumul de gaze pentru Bulgaria, Grecia și Macedonia de Nord prin Turk Stream (n.a. adică eliminarea Tranzitului de gaz prin România)“

Pe data 11 decembrie 2019 in Romania ArcelorMittal Hunedoara anunța că suspendă producția, din cauza condițiilor pieței și a prețurilor ridicate ale energiei și gazelor.

Astfel, în timp ce vecinii se pregătesc pentru o ”altfel” de iarnă, noi ne pregătim să „stingem lumina” peste întreprinderi, prin PREȚ (care a depășit nivelurile europene  pe piața liberă) sau prin PLANURI de sistare a gazelor la iarnă.

La 30 noiembrie 2019, turcii au făcut ”sudura din aur”, care a conectat Turk Stream cu conducta de gaz de pe teritoriul Bulgariei. Bulgartransgaz va umple conducte de gaz pe teritoriul său până pe 15 decembrie 2019, turcii până pe 20 decembrie 2019, totul pentru a gaze pentru Bulgaria, Grecia și Macedonia de Nord.

Acesta este momentul de sfârșit al Sistemului de Tranzit gaze pe teritoriul României, asa cum a fost el conceput.

În anul 1974, la Sofia,  s-a semnat “Convenţia generală cu privire la colaborarea în valorificarea zăcământului de gaze condensate de la Orenburg şi construirea conductei magistrale de gaze Orenburg-graniţa de vest a URSS şi livrările de gaze naturale din URSS”, între Guvernele Bulgariei, Ungariei, Poloniei, României, Cehiei, RDG și URSS,  care a pus bazele efective de construire a sistemului internațional de transport gaze naturale în Europa.

Conștientizarea situației rezervelor de gaze naturale din România și ținând cont de nivelul anual al consumului de gaze, după anul 1975 s-a acceptat situaţia critică în care se găsea România în ceea ce priveşte balanţa gazelor naturale şi a început o puternică campanie diplomatică pentru accesarea resurselor ruseşti de gaze naturale. Astfel, d-l Bârlădeanu, membru al Comitetului Central al Partidului Român, a fost însărcinat pentru a negocia cu sovieticii începerea importului de gaze din URSS în România, oficialii români recunoscând că afirmația făcută sfidător în urmă cu un deceniu la adresa Moscovei trebuie corectată:

„Marea nu este decât un lac de petrol, iar perna doar un puiuţ de gaze” – repoziţionarea oficialilor Români, au adus în anul 1978 includerea României în rândul ţărilor importatoare de gaze ruseşti.

 

Ulterior “Convenţiei generale”, după dese intervenţii ale d-lui Bârlădeanu s-a reuşit în 9 februarie 1976 la Moscova, să se încheie “Convenţia interguvernamentală” România-URSS, privind valorificarea zăcământului Orenburg şi livrările de gaze din URSS în România, prin care se stabilea cota de participare a părţii române la realizarea obiectivului si cantitatea de gaze ce urma să se livreze României anual în contul acestei datorii. Acelaşi Baibakov şeful GOSPLAN -ului afirma: “ fără intervenţia boierului de Mauerer (fost prim ministru al României), care ştie să vorbească, România nu ar fi primit niciodată gaze”.

Fără intervenţia boierului de Mauerer, care ştie să vorbească, România nu ar fi primit niciodată gaze.

Convenţia interguvernamentală prevedea ca pentru participarea României la realizarea obiectivului (inclusiv dobânzi calculate), URSS va livra României timp de 12 ani gaze naturale în cantitate constantă. Pe plan internaţional în această perioadă au loc două mari crize energetice, în anii 1973-1974 şi respectiv 1981-1982, care determină modificări în politica multor ţări (identificarea unor surse alternative de energie viabile, diversificarea furnizorilor de energie, orientarea spre industria uşoară, creşterea eficienţei instalaţiilor etc.).

Această nouă abordare la nivel mondial, determină continuarea relaţilor dintre România şi fosta URSS, iar în anul 1986, la Moscova se semnează “Convenţia între Guvernul României şi al URSS privind tranzitul pe teritoriul României a gazelor naturale din URSS către Turcia, Grecia şi alte ţări”, care prevedea construirea de către partea română a unei conducte de 1220 mm x 187 km x 55 bar, pentru transportul gazelor naturale pe teritoriul României. Gazele predate de URSS în punctul Isaccea (graniţa cu Ucraina) vor fi transportate de partea română şi predate în punctul Negru Vodă (graniţa cu Bulgaria) reprezentanţilor  URSS. Fosta URSS urma să plătească servicii de transport gaze naturale, pentru tranzitarea teritoriului României, la capacitatea comandată a conductei magistrale (10 mld mc/an), sub formă de gaze naturale livrate în România.

Ulterior anului 1989, relaţiile dintre România şi Federaţia Rusă (continuatoarea politicii în sectorul gazelor naturale) au continuat şi astfel în 1996, s-a încheiat la Moscova, „Convenţia între Guvernul României şi Guvernul Federaţiei Ruse privind extinderea capacităţii conductelor de tranzit gaze pe teritoriul României pentru creşterea livrărilor de gaze naturale în terţe ţări (Turcia, Grecia şi alte ţări) şi în România”.

În baza acestei Convenţii s-a:

• construit punctul de import gaze Medieşu Aurit (graniţa româno-ucraineană), cantităţile de gaze naturale ce pot fi importate prin această conductă sunt de 4 miliarde mc/an. Construcţia conductei a fost finalizată la sfârşitul anului 1999.
• construit o nouă conductă de tranzit gaze Dn 1200 x 54 bar Isaccea – Negru Vodă, cu o capacitate de 10 mld mc/an. Aceasta a fost finalizată în 2003.

Ulterior anului 2004, colaborarea dintre cele două ţări în domeniul gazelor s-a redus substanţial, ea atingând cote accentuate de ”răceală” în ultimii ani și atrăgând dezinteresul din partea Federației Ruse față de livrarea/tranzitarea gazelor în/prin România.

România este și va fi dependentă de molecula de gaz rusească, cel puțin în următorii ani, și se impune în iarna aceasta mai mult decât oricând “reinventarea unui boier” care să ştie să vorbească, pentru ca în România să mai ajungă molecule de gaz rusesc, în condiții optime.