Anul 2021 este considerat anul începerii perioadei de tranziție energetică în care gazele naturale trebuie să joace un rol important. În fapt această tranziție, cât și fondurile aferente, va fi una complexă și va fi validată doar în anumite condiții prestabilite. Una dintre aceste condiții este determinată de obligația țărilor de a reduce emisiile de metan din infrastructura specifică.

Astfel,Uniunea Europeană a publicat în Octombrie 2020 “Strategia Uniunii Europene de reducere a emisiilor de metan “. Strategia prevede o reducere cu 32-35% a emisiilor de CH₄ față de nivelul din 2005.  Dar asta ar putea însemna mai mult ca volum, având în vedere că măsurătorile precedente se pare că subevaluau emisiile, iar noile măsurători ar putea arăta un nivel mai mare de emisii decât cel preconizat. Strategia propune unele măsuri pentru a reduce emisiile de metan în UE: raportarea va trebui să fie mai exactă și complexă iar sectorului energetic i se va aplica tipul de raportare (Tier 3)  creat de United Nations Framework Convention on Climate Change (UNFCCC). UE va contribui la crearea unui centru de monitorizare a emisiilor de metan la nivel global. UE va folosi programul Copernicus pentru detectarea emisiilor prin satelit. In 2025 va fi lansat programul cu 3 sateliți Co2M care vor putea detecta și metanul. Tot în 2025 Comisia Europeană va încerca să includă metanul în cadrul Angajamentului de reducere națională a emisiilor (National Emission Reduction Commitments (NEC)). Comisia va susține inițiativele de măsurare și raportare a metanului întreprinse de companii. Strategia menționează că în sectorul energetic se recomandă implementarea măsurilor de reducere a metanului din documentul întocmit de Agenția Internaționala a Energiei (IEA) și că eliberarea deliberată de metan (venting) și arderea intenționată de metan (flaring) ar trebui să fie folosite doar în circumstanțe excepționale (pe motive de siguranță) și să fie înregistrate toate aceste operațiuni.

În cea ce privește proiectele pe gaz din Uniune, acestea vor trebui sa fie evaluate din punct de vedere al sustenabilității. Comisia a admis lipsa de date și a unor metodologii adecvate în ce privește evaluarea sustenabilității proiectelor de gaz și a menționat că va include noi criterii optime de evaluare a sustenabilității pentru lista de proiecte de interes comun(PCI) din 2021. Această nouă adaptare a criteriilor de evaluare va include emisiile de CO₂, CH₄ și o evaluare mai corecta a eficienței proiectelor. Se analizează chiar posibilitatea ca unele proiecte deja existente care nu au fost evaluate corect din punct de vedere al sustenabilității să fie retrase daca se poate lua această măsură fără a avea costuri.

În legătura cu viitoarele proiecte de gaz Comisia Europeana are în vedere evitarea a doua tipuri de risc:1) riscul de a fi blocați în proiecte care au un caracter ne sustenabil din punct de vedere climatic; 2) riscul de a construi infrastructură care nu va mai fi folosită (stranded assets) într-un viitor cu emisii zero.

O altă problema cu care industria de petrol și gaze va fi nevoită să se confrunte în viitor legat de emisiile de metan este acea a sondelor abandonate sau a sondelor închise, care se estimează ca sunt 29 de milioane la nivel global. Organizația Națiunile Unite (ONU) a recomandat țărilor membre să monitorizeze sondele închise/abandonate și nivelul de emisii a acestora. Pana la ora actuală doar 2 țari au raportat numărul lor și nivelul de emisii: Statele Unite și Canada. In SUA din 3.2 milioane sonde închise cam 2 milioane nu au fost sigilate corespunzător. Deși până acum aceasta problemă nu a fost una foarte discutată, pe viitor companiile s-ar putea confrunta cu acțiuni în justiție, cu reglementări și monitorizări mai stricte legate de procesul de sigilare a sondelor care nu mai sunt în uz.

Vedem că o atenție tot mai mare este acordată emisiilor de metan. Reducerea acestor emisii va fi necesară pentru a combate schimbările climatice. În următorii cinci ani vor fi dezvoltate capabilități semnificative de monitorizare a emisiilor de CH₄. Din partea  instituțiilor internaționale va fi o presiune tot mai mare asupra sectorului de gaze naturale să reducă emisiile de metan. Gazul va putea fi un combustibil de tranziție doar daca industria națională va reduce emisiile pe tot lanțul de producție/ transport/comercializare. Dacă înainte gazul spre deosebire de petrol era același peste tot neexistând mai multe tipuri de gaz, în viitor vom asista la diferențierea între gaz care are emisii mai mari de CH₄ în urma procesului de producție/distribuție sau gaz cu emisii mai mici. Nivelul emisiilor putând influența decizia cumpărătorilor dar și accesul pe anumite piețe. Investitorii și cumpărătorii vor putea înțelege mai bine riscul climatic al companiilor din domeniul gazelor naturale datorita tehnologiilor de monitorizare.Companiile care au un plan și sunt orientate spre reducerea emisiilor de metan vor avea de câștigat fiind cu un pas înainte. Ele nu vor câștiga doar piețe și clienți ci vor avea și o eficacitate mai mare putând valorifica metanul care nu mai este transformat în emisii. Companiile din industria petrolului și gazului nu mai au luxul să aștepte până când proiectele legislative și tehnologiile de monitorizare a emisiilor de CH₄ vor fi implementate pentru a începe un plan de reducere a emisiilor pentru că atunci s-ar putea sa fie prea târziu în raport cu alți concurenți care vor avea un gaz certificat cu emisii mai mici.

România din acest punct de vedere se găsește într-o poziție defavorabilă față de multe țări Europene, având în vedere numărul mare de sonde care există în România, vechimea mare a rețelelor de transport și distribuție și mai ales faptul că multe dintre instalații au o durată de viață mult depășită.

În continuare vă prezentăm analiza realizată.