Construcția sistemelor de transport naționale unifilare nu mai este o opțiune de dezvoltare a sistemelor de transport naționale al unui secol  XXI extrem de dinamic, cu poziționări și repoziționări continue de natură politică, strategică, economică etc. Construcția unor sisteme în Stea, cu multiple intrări și ieșiri, pe direcții diferite, este soluția care creează posibilitatea unui răspuns rapid la volatilitatea de pe această piață.

Dacă analizăm filozofia după care s-au dezvoltat sistemele de transport în ultimii 20 de ani vedem că sistemele stelare cu multiple interconectări, dar și o flexibilitate la schimbări rapide și masive a oricăror fluxuri de transport gaze au fost cele preferate. Alături de Germania, Austria, Slovacia și Ungaria, a recurs la această tehnică.

Ungaria, a ales să-și joace foarte bine interesul național, chiar riscând unele sancțiuni ale retragerii sale din unele înțelegeri internaționale. A ales să  iasă prima din Nabucco, atunci când au înțeles că această mișcare aduce câștiguri, a ales să permită companiei Nabucco să înstrăineze know how-ul proiectului și a ales să iasă din BRUA, atunci când a înțeles că are șansa să câștige mai mult părăsind acest proiect decât rămânând în el.

Vom urmări două hărți conținând proiectele de dezvoltare a sistemului de transport din Ungaria, conform MEKH-ANRE HU, ante și post momentului anunțării retragerii Ungariei din BRUA (1 august 2017).

Anterior datei de 1.08.2017 (extras Google Earth)

Ulterior datei de 1.08.2017 (extras Google Earth)

Ungaria a jucat perfid, dar inteligent (pentru ei), a așteptat până în România s-au încheiat (sau aproape s-au încheiat) licitațiile pentru BRUA ST1 și apoi au schimbat macazul, propunând dezvoltarea în Ungaria a unui sistem de transport STEA, în detrimentul unui sistem unifilar, așa cum era BRUA deoarece:

• a limitat acțiunile unui important potențial concurrent în regiune pe piața gazelor naturale;
• dorește să joace un rol mai important în Europa de Est, nu doar de simplă țară de tranzit, ci implicându-se activ în activitatea de trading cu gazele (compania de stat maghiară MOL, are filiale de trading în aproape toate țările Europene, inclusiv în Turcia; MOL România deținând locul 10 pe piața de gaze din România),
• au ”eliberat” vechiul coridor NABUCO spre Austria, care astfel este liber pentru alte proiecte (SOUTH STREAM).

Am văzut care au fost considerentele pentru care au făcut această mișcare, dar totuși de ce au riscat un scandal la nivelul UE?

Răspuns: Pentru că își permit.

Ungaria este o țară care:

• are mulți reprezentanți la conducerea diferitelor nivelele din cadrul Consiliului Europei și al Parlamentului European,
• a fost țara din Europa de Est, cu cea mai mare implicare a oamenilor la nivelul tuturor instituțiilor europene și astăzi are oameni foarte activi, foarte bine văzuți cu un important cuvânt la nivel European,
• are o diplomație foarte performantă,
• a dezvoltat multiple instrumente de lobby la nivelul Bruxelles-ului.

astfel încât, în totală opoziție cu România care nu are aproape nimic din toate acestea, probabil că a considerat că riscul este mult prea mic, ca urmare și l-a asumat.