Proiectul investiţiei BRUA reprezintă o conductă de 479 de km şi trei staţii de comprimare (SC Jupa, SC Podişor şi SC Bibeşti) care au fost inaugurate şi puse în funcţiune în septembrie şi octombrie 2019, respectiv august 2020. Pentru gazele din Marea Neagră, ca acestea să intre pe piaţă, este nevoie de construirea unei conducte de circa 308 km între ţărmul Mării Negre (Tuzla) şi Podişor, în apropierea Bucureştiului, care, de asemenea, se va intersecta cu actuala conductă de tranzit T1, care străbate Dobrogea de la Nord la Sud. Decizia finală de investiţii ar fi trebuit să fie luată de Transgaz în acest an, iar gazoductul ar urma să fie terminat în 2022. Valoarea investiţiei este de 371 de milioane de euro.

În orice caz, operaţiunile prin BRUA sunt influenţate de finalizarea IGB, interconectorul dintre Grecia şi Bulgaria, construcţie care poate să întârzie intrarea în funcţiune a BRUA. IGB este un proiect de gazoduct de 182 km care trebuie să conecteze oraşul grec Komotini de cel bugar Stara Zagora, care ar urma practic să aducă în Bulgaria 3 miliarde de metri cubi de gaze pe an, fie din Azerbaijan fie din Grecia (LNG).

Dumitru Chisăliţă, preşedintele Asociaţiei Energia Inteligentă şi specialist pe zona de gaze naturale, consideră că, în momentul de faţă, nu există o utilitate care să fie demonstrată printr-o rezervare de capacitate pe BRUA. Conducta adaugă la securitatea energetică, însă nu se întrezăreşte un scenariu în care construcţia conductei să nu plătită de români prin factura la gaze.

Chisăliţă ne-a precizat: „În primul şi primul rând trebuie să remarcăm că a fost o construcţie pe care mulţi, inclusiv eu, nu ne imaginam să o facem în timpul în care a fost proiectată. Adică traversarea munţilor, cu o conductă de un diametru totuşi ridicat, realizarea a câteva sute de km în situaţii dificile ţinând seama de accesul la terenuri, de discuţiile cu proprietarii, de traversarea unor obiective importante… Deci ţinând seama de toate astea e o lucrare care clar că nu a mai fost realizată din anul 2003. Asta este la partea de plus, faptul că s-a reuşit să se facă şi în condiţiile grele din România. La capitolul minus avem în legătură cu utilitatea acestei conducte, ţinând seama de faptul că ultimele licitaţii pentru rezervarea de capacitate s-au soldat toate cu un rezultat zero. Adică la momentul de faţă nu există interes pentru această conductă. Neexistând interes, bineînţeles există o problemă legată de utilitatea acestui proiect care se transpune inclusiv în ceea ce va privi, în viitor, modul în care vor fi recuperaţi banii care nu au avut o categorie de gratuitate, cum au fost banii din fonduri europene (cum vor fi recuperaţi banii Transgaz – n.r.), şi modul în care recuperarea banilor va influenţa factura consumatorului final din România. (…) În mod normal, dacă o conductă are utilitate, şi fac trimitere acum la proiectul similar care a fost realizat în perioada 2000-2003 şi anume conducta a treia de tranzit (T3) şi care practic, deşi a fost realizată de România, ea nu a adus niciun cost în plus la nivelul consumatorului final. Pentru că a fost o conductă care a fost rezervată şi capacitatea a fost folosită fără să influenţeze sub nicio formă factura consumatorului final din România. Din păcate, în situaţia de faţă, avem acest element negativ, că la momentul de faţă nu există o utilitate care să fie demonstrată printr-o rezervare de capacitate în conducta respectivă”.

BRUA, a spus Chisăliţă, nu se poate compara cu TurkishStream, conducta de gaze care leagă Rusia de Bulgaria şi Grecia şi prin care au început livrările la 1 ianuarie 2020.

„Concret, în momentul de faţă, singura legătură a BRUA este cu Ungaria. Legătură care, comparând-o cu conducta care vine prin Bulgaria-Serbia-Ungaria… nu are grad de comparaţie BRUA cu ceea ce înseamnă acest TurkishStream în zona Bulgariei. Pentru că BRUA este o conductă de 1,7 miliarde (de mc) şi cealaltă de 30 de miliarde. Nu există în momentul de faţă o perspectivă din punct de vedere al tranzitului de gaze la nivelul României şi această (lipsă de) perspectivă a fost demonstrată de lipsa oricărei rezervări de capacitate”, a mai precizat expertul.

Acesta a mai adăugat că perspectiva exportului gazelor din Marea Neagră ar trebui să-şi piardă relevanţa dacă se vor face toate proiectele ce privesc gazele naturale.

„Din punctul meu de vedere, discuţia pe BRUA şi gazele din Marea Neagră este foarte complexă. De ce, pentru că dacă ne uităm care sunt planurile României… să racordăm 1,8 milioane de consumatori casnici, să convertim 2.400 de MWh de pe cărbune pe gaz, deci nu prea mai avem de ce să exportăm gaz dacă facem toate chestiile astea. (…) Şi în considerentul în care să zicem că se va extrage gazul din Marea Neagră, care oricum extragerea lui e întârziată cu cel puţin cinci ani de zile, cinci ani de zile care se presupun că toate aceste convertiri se vor face, noi nu o să avem de unde să acoperim şi acele consumuri şi respectiv să mai şi exportăm masiv pe BRUA. Din punctul ăsta de vedere inclusiv acest scenariu nu are o viabilitate foarte ridicată (pentru acoperirea din exploatare a costului cu investiţia – n.r).

BRUA poate să fie rentabilă doar într-o perspectivă foarte zonală, a apreciat Dumitru Chisăliţă, adăugând că România a pierdut trenul pentru o mare repoziţionare în coridorul sud-estic european în privinţa pieţei gazelor. BRUA ar putea fi rentabilă doar prin realizarea de noi produse, consideră Chisăliţă.

„Nu cred că ne mai putem gândi, odată cu finalizarea TurkishStream-ului, a IGB-ului, a TANAP-ului, a TAP-ului, la o mare poziţionare a României în Coridorul Sud-Estic european. Din păcate am pierdut trenul acela şi atunci, din păcate, elemente foarte importante care să prevină ca această conductă să fie plătită de către consumatorii români sunt destul de limitate. Eu aş vedea doar prin deschiderea de noi business-uri, de noi modele, de noi produse cu gazele naturale şi cu energia în care să ne folosim de BRUA. Ok, caracterul ei strategic sau de securitate este un element pozitiv. În momentul în care mai ai o conductă care mai este şi mare şi nouă ai avantajul că poţi să circuli, atunci când îţi trebuie, pe perioade scurte în iarnă, cantităţi mari de gaze naturale şi astea te pot ajuta. Problema este la ce cost, asta este marea problemă. Dacă acest cost este foarte-foarte mare, adică să ţii o conductă doar pentru 10 zile pe an… este un cost enorm. Dar da, putem să bifăm la securitate energetică un element important dar cu un cost foarte-foarte mare. Deci eu aş vedea produse energetice, care să le dezvoltăm. Acestea să poată să devină interesante şi pentru alte ţări din jur şi atunci să ne putem gândi la evitarea ca această conductă să fie plătită doar de români. Pentru că dacă ajungem în situaţia asta este foarte trist. Românii să plătească o conductă care era dedicată altor ţări, sau mă rog, unor proiecte care prindeau alte ţări, e foarte trist să se ajungă în situaţia asta. Deşi astăzi asta este singura chestiune care se întrezăreşte. (…) Nu m-aş duce atât de departe până la hidrogen pentru că problema este destul de puţin abordată în practică şi în general o conductă pe hidrogen trebuie de la început proiectată pe hidrogen. BRUA nu are această calitate de a fi proiectată pe hidrogen astfel încât eu am serioase rezerve vizavi de posibilitatea de a transporta hidrogen şi de a nu se pierde hidrogenul prin neetanşitate, având în vedere că molecula de hidrogen e mult mai mică decât molecula de gaz. Deci asta este o discuţie care presupune nişte elemente de cercetare înainte ca să primească un răspuns. Eu mă gândeam într-adevăr la nişte elemente derivate care să ne atragă jucători importanţi, în care această conductă să fie valorificată din această perspectivă, a unor produse pe care în zonă nu le prea regăsim. Din perspectiva asta să încercăm să recuperăm o mică parte din costurile realizării ei”, a conchis Dumitru Chisăliţă.

SURSA: WWW.BURSA.RO