NOUA ECONOMIE. Provocările sectorului energetic și schimbările climatice

Tranziția energetică a luat deja startul, dar partea cea mai dificilă a cursei spre decarbonizare urmează de-abia de acum. România și-a asumat obiective ambițioase în cadrul UE, pe care trebuie să le respecte cu fermitate. Nu putem întoarce armele în această luptă contra emisiilor. Dar este oare posibil ca România să găsească un echilibru între tranziție și menținerea performanțelor economice? Adrian Măniuțiu i-a avut invitați pe Daniel Apostol, Director general FPPG, și Corneliu Bodea, CEO Adrem și Președinte CRE, în emisiunea Noua economie, unde au discutat despre provocările și oportunitățile create de tranziția energetică pentru România și întreaga lume.

Puteți să urmăriți înregistrarea întregului dialog aici:

Emisiunea a abordat teme de interes despre tranziția energetică, politica economică și sectorul de gaze:

• Contextul prezent al decarbonizării globale
• Interesele românești în procesul global de transformare
• Exportul european de emisii către China
• Costurile tranziției
• Calendarul decarbonizării
• Energia în contextul alegerilor
• Impactul războiului rusesc asupra energiei românești

SCURT REZUMAT AL SITUAȚIEI LA ZI

În deschiderea emisiunii, Adrian Măniuțiu a trasat cadrul de discuție și a prezentat succint principalele obiective climatice ale UE, definite prin Green Deal și Fit for 55. Țintele, gradate pe ani, sunt următoarele:

• Până în 2030 – trebuie să reducem cu 55% emisiile de CO₂
• Din 2035 – nu se vor mai putea produce mașini cu combustie internă, nici măcar hibrid.
• În 2050 – Europa va fi neutră din punct de vedere climatic, va continua emisiile, dar le va compensa.

Green Deal va face ca transportul să fie preponderent fără emisii de carbon, iar utilizarea hidrocarburilor va tinde la zero, combustibilii fosili fiind înlocuiți cu energie din surse regenerabile. Aceasta este o cerință dificilă deoarece multe capacități clasice de producție a energiei, adică bazate pe hidrocarburi, trebuie închise și înlocuite.

Momentan, principalele surse de energie la nivel global sunt de origine fosilă. Mai exact, 84% din energia globală este furnizată de către hidrocarburi, ce alimentează și 97% din transportul global.

Cele 5 trilioane de dolari, sume investite până acum în capacități energetice regenerabile, au dus la o scădere de numai 2% la nivel global, a amprentei de carbon, conform unui studiu al Băncii Mondiale.

CARE ESTE INTERESUL ROMÂNIEI?

În tumultul dialogului despre atingerea obiectivelor climatice, este necesar să definim care este interesul României, al economiei și al cetățenilor săi.

Daniel Apostol spune că interesul României constă în creșterea nivelului de dezvoltare a societății și îmbunătățirea calității vieții pentru fiecare cetățean. „Te uiți întâi la ce ai și la cine ești și după aceea îți pui întrebări despre ce nu ai și de unde poți să obții.”, declară Directorul general FPPG, referindu-se la faptul că România trebuie să-și folosească atributele de singularitate, resursele unice disponibile, pentru ca acestea să folosească tranziției energetice.

Dialogul despre tranziția energetică a revelat nu doar probleme și piedici, cu și optimism, încredere și abordări constructive. Spre exemplu, Corneliu Bodea a arătat că tranziția energetică este de bun augur și că potențează capacitățile noastre de dezvoltare. Președintele CRE a subliniat, de asemenea, că România deține și trebuie să-și folosească sursele de energie regenerabilă și gaze naturale.

EXPORTUL DE EMISII – O IPOCRIZIE EUROPEANĂ?

Adrian Măniuțiu a subliniat două incoerențe în politicile de emisii ale UE: prima, în marele circuit al dezvoltării regenerabilelor, statele europene transferă amprenta de carbon către China. A doua se referă la faptul că renunțarea la combustibili fosili este susținută mai ales de către țări care oricum nu mai au resurse proprii și care, prin războiul din Ucraina, au pierdut accesul la resursele rusești.

Referitor la necesitatea de a globaliza eforturile climatice, Corneliu Bodea a arătat că tranziția energetică nu se realizează doar în Europa și SUA, unul dintre cei mai implicați actori în decarbonizare fiind în ultima vreme chiar China. Beneficiul tranziției energetice nu ar trebui să fie doar un mediu mai curat, ci, în timp, și o energie mai ieftină și mai sigură, iar rolul Europei, în anii ce vin, este de a demonstra, prin exemplu propriu, acest avantaj.

În ceea ce privește susținerea necesară pentru renunțarea la combustibili fosili, președintele CRE a amintit că eliminarea acestora este susținută la nivel european. În prima etapă, cel puțin, tranziția va presupune o creștere a prețurilor, iar UE răspunde acestei probleme prin alocare de fonduri, de exemplu Fondul de Tranziție Justă. Ca și în alte situații, România nu a accesat încă acești bani, neavând încă pregătita nici măcar partea cadrului de reglementare.

CUM FACEM SĂ NE PERMITEM TRANZIȚIA?

Pornind de la declarația Ministrului Energiei, Sebastian Burduja, făcută în cadrul RIGC 2023 – Romanian International Gas Conference, Daniel Apostol a subliniat cele 3 caracteristici ale energiei, care trebuie să fie:

Sigură

România are resurse pentru energie, inclusiv prin lansarea proiectului Neptun Deep. De asemenea, are cunoștințe, are energeticieni, economiști și ar trebui să se formeze și o generație de politicieni, deoarece tranziția energetică este în special o chestiune politică, având, desigur, puternice implicații economice.

Accesibilă din punctul de vedere al prețurilor

Tranziția energetică este scumpă, din cauza numeroasele procese de retehnologizare necesare. România are resurse pentru a o susține. Spre exemplu, industria de gaze are capacitatea financiară de a dezvolta tehnologii utile decarbonizării, ce ar putea contribui puternic la atingerea țintelor naționale.

Sustenabilitatea

În cel de-al treilea rând, energia trebuie să fie și „verde”, sustenabilă, pentru a ne putea atinge obiectivele și a contribui la stoparea schimbărilor climatice. Pentru că decarbonizarea va deveni treptat un nou mod de viață, pe care va trebui să-l adoptăm. Astfel, Homo sapiens trebuie să evolueze, să se reinventeze: nu vom mai fi oamenii hidrocarburilor, ci vom avea un stil de viață decarbonizat, „verde”.

CÂND OPRIM EMISIILE? CE SCRIEM ÎN CALENDARUL DE DECARBONIZARE?

La nivel global, există o disensiune de opinii privitoare la calendarul de oprire a combustibililor fosili. Acest lucru a fost limpede chiar și la COP28, când Sultanul Ahmed al-Jaber, Președintele summitului climatic COP28, Dubai 2023, a arătat că tranziția trebuie realizată treptat, „pentru a nu duce lumea înapoi în peșteri”. În același timp, Antonio Guterres, Secretarul General ONU, a amintit opinia oamenilor de știință, conform cărora putem opri schimbările climatice doar prin renunțarea totală la combustibilii fosili.

Opiniile referitoare la pașii către decarbonizare și calendarul de adoptat au fost de asemenea nuanțate. Reținem 2 aspecte: este important ca statul să stimuleze mediul privat, care va realiza tranziția „inteligent, calculat în termeni de efort, timp, financiar”, trendul global convergând spre dezvoltarea unor noi capacități de producție de gaze, în ciuda curentelor extremiste, inerente oricărei schimbări.

În concluzie, România ar putea să vadă tranziția ca pe un prilej de dezvoltare și ar putea să-și asume, de o maniera coerentă, în sincron cu bogăția de resurse disponibile, un parcurs care să implice gazele naturale. Soluția este să folosim tehnologia astfel încât emisiile să fie cât mai reduse, chiar și în situația în care alegem să folosim, în perioada de tranziție, gazele naturale.

INFLUENȚA ALEGERILOR

Pentru că anul 2024 se anunță unul complicat, nu putea lipsi subiectul alegerilor, cu atât mai mult cu cât anul electoral ar putea să fie marcat de o impredictibilitate în reglementare și o incertitudine bugetară mai pronunțată decât de obicei.

Tema energiei ar putea să fie folosită electoral, dar este firesc, spune directorul FPPG,  atât timp cât Neptun Deep – alături de alte proiecte majore din energie – reprezintă un „pașaport de bunăstare”, în folosul statului, al cetățeanului și al economiei.

Președintele CRE a subliniat că politicul are nevoie de un moment de analiză, prin care să vadă cât de mult au întârziat anumite proiecte din energie – cum ar fi Neptun Deep, dar și construirea reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă – și ce ar fi avut România de câștigat dacă timeline-ul de realizare a acestora ar fi fost respectat.  

IMPACTUL RĂZBOIULUI ȘI SECURITATEA ENERGETICĂ

Războiul din Ucraina poate, cel puțin ipotetic, să pună în pericol proiectul Neptun Deep. Deși sperăm să rămână în stadiul de supoziție, putem spune cu certitudine că acest conflict a redefinit modul în care privim energia.

Cei doi invitați au subliniat faptul că termenul de „independență energetică” s-a perimat. Pentru a fi independenți, ar trebui să renunțăm la tratatele UE. În acest moment, este potrivit să vorbim despre „securitate energetică”, asigurată comunitar, prin interconectivitate, la care România contribuie puternic.

Invitații noștri ne-au amintit că o țară independentă se bizuie doar pe resursele proprii și nu ar avea sprijin în eventualitatea unui colaps. În condițiile în care viziunea rusească asupra Mării Negre a fost de mare internă, este mai înțelept să privilegiem ideea de comunitate, pentru o securitate crescută din punctul de vedere al aprovizionării cu energie și nu numai.

ESTE ROMÂNIA FIT FOR 55?

Pentru a fi pregătită să-și atingă obiectivele, România mai are de făcut mult în ceea ce privește legislația și eficiența energetică. Dar, mai presus de aceasta, trebuie să ne amintim mereu că noi „luptăm împotriva schimbărilor climatice, nu a hidrocarburilor.” De asemenea, avem nevoie să devenim o voce puternică și unitară, aptă să susțină interesele României la Bruxelles și Strasbourg.