ANRE a publicat obligația de înmagazinare a gazelor naturale în anul 2020. Nivelul stocului de gaze naturale a fost stabilit astfel încât
să fie echivalent cu cel puţin 25% din consumul total de gaze naturale înregistrat în ciclul de extracţie anterior (perioada 1 octombrie – 31 martie). Obligația nu ține seama de iarna caldă 2019/2020. Probabil că obligația de înmagazinare stabilită de ANRE se va apropia de cantitatea de gaze care va rămâne în depozite la sfârșitul ciclului 2019/2020.

Astfel se întrevăd câteva scenarii:

• furnizorii care rămân cu gaze în depozite vor vinde aceste gaze celor care au obligația de a înmagazina gaze și nu au gaze în depozite. Acest scenariu va fi puțin probabil.
• furnizorii vor achiziționa gaze ieftine, probabil multe din import, pentru a le introduce în depozite în vederea „amestecării” cu cele existente în depozite deosebit de scumpe (preț mare de achiziție în 2019, la care se adaugă tarifele a două cicluri de înmagazinare), astfel pentru a ajunge ca aceste gaze să fie vândute la prețurile care se preconizează a fi în iarna 2020/2021. Estimez că în această situație ar fi necesară înmagazinarea a cca 0,7 mld mc. Cu toate acestea dat fiind caracterul de continuitate al exploatării gazelor în perioada caldă și lipsa desfacerii acestora, dar și concurența mare cu gazele din import, probabil în anul 2020 vom avea din nou depozitele pline.

Aceasta situație ne va pune într-o situație favorabilă din punct de vedere al securității energetice în iarna 2020/2021, dar cu un important impact în creșterea prețului gazelor naturale la consumatorul final, teoretic populația urmând să fie cea mai afectată.