Creșterea prețurilor pe piețele angro a început în noiembrie 2020 la gaze și în ianuarie 2021 la energie electrică, datorita unor cauze exclusiv interne (Gas Release Program pentru gaze, care a favorizat exporturi ieftine și importuri scumpe și datorita diferenței între cererea și oferta pe piața de energie electrică).

Chiar dacă prognozele arătau încă de la începutul acestui an prețuri mari pentru toamna anului 2021, chiar dacă au existat abuzuri și speculații în piață, chiar dacă în ultimele 3 luni prețurile au explodat tot datorită, în principal, unor cauze interne, în România nu s-au luat măsuri de preîntâmpinare a creșterilor de preț sau de diminuare a prețurilor crescute la energie în ultimele 11 luni. Deși Asociația Energia Inteligentă a propus autorităților în urmă cu 3 luni un Plan de Masuri de Urgență Energetică  care se puteau aplica treptat și progresiv și care ar fi determinat reducerea impactului creșeterii de preț asupra consumatorilor, s-a preferat să nu se întreprindă nimic de către autorități (statul fiind principalul beneficiar de creșterea prețurilor) și se discută acum în spațiul public, superficial, de plafonarea prețurilor la energie. Plafonarea prețurilor este o acțiune care se poate aplica în anumite condiții, dar ea este ultima soluție dintr-un șir lung de măsuri care trebuie applicate și se aplică un mod normal ulterior aplicării altor metode de diminuare a impactului facturilor asupra consumatorilor. Este precum în cazul unei boli în care se previne, ulterior se tratează și doar în situația în care nici un tratament nu mai dă roade se intervine chirurgical.

Este adevărat că s-a risipit o mare parte din timpul în care se puteau aplica ”tratamenetele” preventive, cu scopul de reducere a impactului creșterii prețului la energie, dar o plafonare a prețului trebuie să ia în considerare protejarea consumatorilor, concomitent cu asigurarea continuității furnizării energiei acestora.

În spatiul public a fost aruncată “plafonarea” ca soluție miraculoasă, lăsând ca fiecare să înțelegem ce vrem din acest cuvânt. Un pas înainte în acest demers, a fost un proiect de lege privind plafonarea prețurilor. Din păcate, textul proiectului nu iese din tiparul abordării din spațiul public.

O lege trebuie să fie clară și neiterpretabilă. Textul proiectului de Lege pentru plafonarea prețurilor nu îndeplinește acest criteriu:

1. Proiectul de Lege vorbeste de Plafonarea prețului fără a se preciza la care din prețurile pieții se referă legea – Plafonarea prețului la producători? Plafonarea prețului la consumatorul final? etc.

Să încercăm să prezentăm diferențele între aceste acțiuni și consecințele din piață:

• Plafonarea prețului la producători – ar determina o creștere a exporturilor având în vedere “foamea” de energie și gaze din Europa și prețurile ridicate care există pe piețele din centrul si estul Europei. Acest fapt ar duce la adâncirea și mai mare a lipsei cantităților de energie din România, cu consecințe în asigurarea cu gaze și energie a consumatorilor și o creștere a prețurilor în România datorită importurilor (exportăm ieftin – importăm scump). Trebuie să avem în vedere că o mare parte din gaze și energie electrică a fost vândută, astfel o eventuală plafonare la producător se poate aplica doar pentru cantitățile nevândute. Plafonarea la producători pe lângă faptul că poate lăsa fără gaze și energie electrică, consumatorii nu garantează că prețul urmează să scadă la consumatorul final, atât timp cât furnizorii pot să achiziționeze energie la un preț plafonat și au libertatea să-l vândă la orice preț.

• Plafonarea prețului la consumatorul final – în condițiile în care prețul energiei pe care l achiziționează furnizorul este mai mare decât cel din plafon, furnizorii pot să fie în imposibilitatea de a achiziționa și a asigura cu gaze și energie electrică consumatorii, respectiv riscăm să fie sincope în alimentarea consumatorilor în iarnă. Există posibilitatea, ca furnizorii să primească de la stat diferența între prețul cu care achizitionează energia și prețul cu care se vinde plafonat energia. Dar această situație va determina creșterea și mai mult a prețului pe piața angro, furnizorii neavând nici un interes să mai negocieze prețuri scăzute de achizitiei a energiei marfă, iar producătorii/importatorii au tot interesul să crească cât mai mult prețul energiei, atât timp cât oricum Statul, va plăti diferența bănească, între prețul plafonat la vânzare și prețul achiziționat. Un element important este faptul că vine iarna când, România este dependentă de importurile de gaze și energie electrică, iar aceste importuri vor veni cu prețuri mari în iarna 2021/2022, riscând lipsa resurselor necesare furnizorilor pentru a acoperiri aceste importuri. Plafonarea prețurilor la consumatorul final, face ca să nu mai existe o responsabilitatea a furnizorului în asigurarea cu gaze și energie a consumatorului final, aceasta urmând a fi preluată de către Stat (!). Această deresponsabilizare a furnizorilor de energie și gaze este tot ceea ce își doresc furnizorii pentru iarna grea care se apropie.

• Proiectul de Lege vorbește de plafonarea la nivelul prețurilor din martie – septembrie 2021, dar nu se precizează la care tip de preț se va face referire: Prețul mediu de pe Bursa de Mărfuri? La prețul mediu final ponderat total din România? La Prețul de la consumatorul final cu care a vândut energie fiecare furnizor? etc.

Trebuie avut în vedere că există o diferență între diversele prețuri cu care au vândut energia diverși furnizori, iar unii dintre furnizori au energie și gaze, achiziționate la prețuri coborâte din primăvara anului 2021, iar stabilirea unui nivel de preț mediu pe piață, le va adduce profituri importante. Alții furnizori (în general micii furnizori) se găsesc în situația în care nu au achiziționat energie și gaze ieftine și astfel vor fi dependenți încă din luna noiembrie 2021 de banii Guvernului prevăzuți în această lege (aspect care trebuie să fim conștienți că nu se va întâmpla), respectiv prezintă un grad ridicat de a intra în insolvență și a lăsa consumatorii fără gaze și energie, respectiv va determina trecerea acestora în FUI, adică va pune o presiune enormă pe FUI (dacă și prețul de FUI se va plafona, alt element neclar din proiectul de lege), care se vor vedea nevoiți să achiziționeze gaze/energie electrică suplimentară pentru noi consumatori din FUI, energie care va fi la prețuri mult mai mari, aspect care poate duce chiar la renunțarea furnizoriilor la calitatea de FUI.

• Proiectul de lege prevede constituirea unui Fond Naţional pentru compensarea pierderilor înregistrate de furnizori. Acest fond prevede compensarea a maxim 50% din diferenţa de preţ înregistrate în ultimele 6 luni la consumatori. Această construcție practic falimentează toți furnizorii mici care nu au cum să susțină timp de 6 luni achiziționarea cantităților de energie destinate portofolilului lor de clienți, la prețuri care pot să ajungă și duble față de prețul de vânzare. În același timp limitarea la recuperare a doar 50% din diferențele de preț va determina ca furnizorii să și limiteze cheltuielile și să nu achiziționeze suficiente resurse, adâncind criza diferenței între cererea și oferta, sau chiar posibilitatea ca unii dintre furnizori, să-și declare insolventa punându-se sub protecția legii și riscând ca un număr mare de consumatori să fie transferați în FUI cu o presiune suplimentară și cu consecințe imprevizibile pentru furnizorii FUI.

• Proiectul de Lege prevede ca Finanţarea Fondului Național pentru compensarea pierderilor înregistrate de furnizori să fie realizată în principal prin taxarea cu 50% a profitului înregistrat de producătorii de energie electrică și gaze naturale.

Trebuie să avem în vedere că profitul anual al unităților din energie se cunoaște doar în primăvara anului 2022 și respectiv doar la acel moment se poate cunoaște valoarea acestui fond și se pot acorda subvenții furnizorilor, spre deosebire de faptul că facturile furnizorilor către producători trebuie plătite lunar, de multe ori chiar în avans. Trebuie avut în vedere și faptul că statul în ultimii ani a preluat 90% din dividendele producătoriilor de energie și gaze, la care dacă se adaugă aceste preluări de fonduri nu se mai poate vorbi de investiții în noi capacitati de producție, România fiind pusă în situația  unor crize viitoare mult mai profunde, fiind tot mai dependentă de importuri, de instabilitate și de prețuri mari.

Proiectul de lege se aplică, doar consumatorilor casnici chiar dacă cele mai mari creșteri de preț au fost înregistrate de consumatorii noncasnici care ar trebui să fie ținta principală a măsurilor de diminuare a impactului creșterilor de preț, astfel proiectul trebuie aplicat tuturor consumatorilor.

România are nenumărate exemple când prin intervenții legislative care se doreau în interesul poporului, prost concepute, efectul a fost exact invers: legea offshore – care a blocat extragerea gazelor din Marea Neagră, OUG 114 – care a determinat ca prețurile consumatorilor non casnici să se dubleze, cu creșterea semnificativă a prețurilor produselor și servicilor în piață, Gas Release Program – conceput să aducă prețuri mai mici la consumatori, dar în fapt cauza principală a începutului creșterii prețului la gaze etc.

Plafonarea prețurilor necesită suspendarea aplicării unor prevederi legislative, incompatibile cu această măsură, suspendarea: subvenționării facturii consumatorilor casnici, Gas Release Program, obligativitatea vanzarii pe bursa a unei cote prestabilite din productie etc.

Nici o țară din UE nu a plafonat prețul la gaze și energie electrică, au dezvoltat planuri de măsuri de reducere a impactului facturilor de gaze și energie electrică asupra consumatorului. Astfel, reiterăm importanța aprobării Planului de Măsuri de Urgență Energetică, în care să se stabilească cele mai bune măsuri care să asigure suportabilitatea facturilor cu energie în iarna 2021/2022, concomitent cu asigurarea continuității livrării gazelor și energiei electrice.