Cum vedeți anul 2020 în sectorul energetic? Care au fost efectele pandemiei?

Dumitru Chisăliță: Anul 2020 a fost cu siguranță cel mai atipic an în domeniul energiei de la finalul celui de al II-lea Război Mondial. Lockdownul și limitarea mobilității au afectat investițiile programate pentru acest an, dar și activitatea de mentenanță. În același timp, pandemia a afectat lucrările de explorare, conform ANRM în 2020 au fost realizate doar 25% din sondele programate a fi realizate. La această situație au contribuit și Politicile Publice aplicate în România:

–       “Gas Program Release” – care a redus veniturile producătorilor români, fără să aducă o reducere a prețului gazelor la nivelul majorității consumatorilor români;

–       “Racordarea Gratuită” a consumatorilor la gaze, care a adus la o bulversare a activității în acest an și își va arată “roadele” în 2021.

Nu în ultimul rând, apreciez că reducerea activității din anul 2020 se va reflecta în piața de energie în următorii 2-5 ani sub aspectul producției interne de gaze, dar și asupra siguranței și securității în livrarea energiei.

Cum apreciați procesul de liberalizare a pieței gazelor pentru clienții casnici din vară?

Dumitru Chisăliță: Conform datelor oficiale, la aproape 6 luni de la data liberalizării pieței gazelor naturale pentru clienții casnici, doar 10% din clienții captivi existenți anterior acestei date au încheiat un nou contract (cu furnizorii existenți anterior datei de 1 iulie 2020 sau cu noi furnizori). Aceasta în condițiile în care diferența între prețul achitat de clienții care nu și-au schimbat furnizorul și ofetele de pe piață a fost imens, de 15-25%.

Aceste cifre nu pot să arate decât că liberalizarea pieței de gaze a fost un EȘEC TOTAL.

Deși piața gazelor naturale a fost liberalizată la 1 iulie 2020, procesul este cu mult departe de a fi încheiat. Peste 3 milioane de clienți casnici nu au un contract semnat ulterior datei liberalizării pieței de gaze. Este foarte important să avem în vedere că procesul post-liberalizare, în care s-a ”tolerat” ca furnizorii să livreze gaze consumatorilor casnici și după data de 1 iulie 2020, se va încheia la data de 1 iulie 2021, când toți consumatorii trebuie să încheie un contract de furnizare gaze naturale. În lipsa încheierii unui contract de furnizare gaze până la această dată, consumatorii riscă să li se impună tacit oferta stabilită unilateral de furnizorul actual. Singura modalitate de a preîntâmpina această situație este comunicarea de către clientul casnic furnizorului sau actual, până la data de 30 iunie 2021 a refuzului de semnare a contractului sau o solicitare de modificare/completare a condițiilor/clauzelor contractuale prezente.

Așadar, se impune necesitatea unor campanii puternice de informare a tuturor consumatorilor de gaze naturale și energie electrică, care au ca scop conștientizarea de către consumatori a importanței încheierii unui nou contract de furnizare, atât a gazelor naturale cât și a energiei electrice, cât și informarea tuturor potențialilor clienți asupra ofertelor din piaț[, a modului în care își pot negocia noile contracte de furnizare potrivit propriilor nevoi de consum și a modalităților de a-și apăra propriile interese. În negocierea noilor contracte, consumatorii pot avea la îndemână instrumente precum factura proprie care le oferă informații despre prețul actual de la care poate porni negocierea, media de consum și facilitățile de plată sau comparatorul de oferte, pus la dispoziție pe site-ul ANRE, care folosit corespunzător, poate furniza date importante despre noile oferte. Este foarte important în acest moment ca toți consumatorii să aibă acces facil la informații și să fie explicate pe înțelesul tuturor elementele cuprinse în factura la gaze naturale și energie electrică și folosirea comparatorului de oferte.

Ce înseamnă pentru piață faptul că AIK Energy a fost suspendată de la tranzacționare și clienții au trecut la FUI?

Dumitru Chisăliță: Este o experiență nouă pe piața gazelor din România. Astfel de situații, deși nu au existat înainte, sunt posibile pe piața de gaze acolo unde marja furnizorilor este mică, iar sumele de bani în circulație sunt immense. AIK Energy nu a mai putut derula plăți, respectiv nu a mai putut cumpăra și vinde gaze. În acest sens pentru ca toți clienții acestuia să nu rămână fără gaze în plină iarnă, conform legislației în vigoare, se prevede să existe un Furnizor de Ultimă Instanță (FUI) numit de Autoritatea Națională de Reglmenetare în Domeniul Energiei, care urmează să livreze gaze naturale timp de 3 luni, timp în care consumatorii trebuie să-și caute un alt furnizor de gaze. Conjunctura favorabilă a făcut ca toți clienții AIK Energy, în urma acestei situații, să ajungă să plătească un preț mai mic la gaze timp de 3 luni decât dacă ar fi rămas la AIK. A fost o conjunctură favorabilă care nu cred că se va întâlni la potențiale viitoare situații similare. O astfel de situație zdruncină încrederea clienților în liberalizarea pieței de energie și îi adduce în situația de a le fi teamă de a schimba furnizorul actual. De aceea, se impune o activitate proactivă a instituților statului pentru a controla și preîntâmpina astfel de situații, altfel vom ajunge în situația unei piețe liberalizate, dar monopolistă, care ar însemna un dezastru pentru consumatorii de energie.

Cum vedeți procesul de liberalizare a pieței energiei electrice din 2021? Cum vor evolua prețurile pentru consumatori?

Dumitru Chisăliță: Modul în care este gestionat procesul de (ne)informare a consumatorilor de energie electrică anterior datei de liberalizare a pieței de energie, modul în care legislația a fost concepută astfel încât furnizorii clienților actuali să fie obligați să trimită ofertele consumatorilor casnici cu doar 2 săptămâni înainte de liberalizare a pieței și mai ales aceasta să se suprapună cu perioada vacanțelor la companii și a sărbătorilor de iarnă, face ca în fapt să nu se mai poată face nimic decât să rămâi să plătești de la 1 ianuarie 2021 ce hotărăște furnizorul tău actual de electricitate.

Oficialitățile arată că data de 1 ianuarie 2021 nu este atât de importantă că se pot încheia contracte și după această dată. Corect, dar fiecare zi de după 1 ianuarie 2021 este o zi win-lose, adică cineva are potențial de câștig supimentar din liberalizare (furnizorul) și cineva este în situația probabilă de a piede din liberalizare (consumatorul)

Cum se poziționează România în acest moment, din punct de vedere al independenței energetice? Care sunt perspectivele?

Dumitru Chisăliță: În fapt, aşa cum este folosit în prezent, conceptul de Independenţă energetică se raportează la poziţia României faţă de importurile de energie, neluând în considerare politica Uniunii Europene de creare a pieţei unice cu liberă circulaţie a mărfurilor, la care România este parte (în România se contorizează şi gazele din UE ca fiind importuri).

Atingerea unui grad de asigurare a necesarului energetic în totalitate din resurse interne, respectiv, de a nu mai fi dependenți de importuri este un deziderat care poate asigura Independenţa energetică, dar este posibil să nu asigure Securitatea energetică sperată. În situaţia în care costul energiei produse în România ajunge să fie mai mare decât a celei importate, securitatea este pusă în pericol prin lipsa de competitivitate a produselor realizate în România. De asemenea, având în vedere libera circulație a mărfurilor în UE asumată de România, poate face ca energia produsă în România, chiar dacă ar acoperi integral cererea, aceasta să nu se vândă în România, importurile fiind astfel necesare (chiar dacă se vor realiza doar prin tehnici de Swap). Nu în ultimul rând canalele de transport (reţele de transport, distribuţie etc.), în condițiile descoperirii de noi resurse în Marea Neagră, necesită modificări importante şi investiţii pe măsură ce pot face ca preţul gazelor la consumatorul final să depăşească preţul gazelor importate. Astfel, eliminarea importurilor poate crea Independenţă energetică, dar nu şi Securitate energetică.

Apreciez că Securitatea Energetică a României în următorul an este la un nivel care să nu determine îngrijorări, dar nu aceeași situație se întrevede pe termen lung, unde nenumăratele schimbări introduse de Grean Deal și pe care România și le-a asumat pot crea un risc de Securitate la adresa României, care va fi cu atât mai mare cu cât se continuă cu lipsa de viziune, strategii și poltici din prezent.

Se impune o precizare, dacă pe termen scurt Securitatea Energetică a României este acceptabilă nu același lucru poate să fie afirmat despre Siguranța Energetică, care se traduce prin modul în care sistemele energetice sunt capabile să producă/importe și livreze efectiv energia consumatorilor finali, siguranță care este precară în momentul de față și viitorul nu este deloc clar în contextual Grean Deal.

Ce considerați că ar trebui să facă România, pe termen scurt/ lung, pentru a se poziționa cât mai bine în domeniul energetic?

Dumitru Chisăliță: Nu există acțiuni pe termen scurt în sectorul energetic. Sectorul energetic, poate mai mult decât alte sectoare, presupune viziune, strategii, politici, proiecte, resursă umană calificată, companii înalt specializate, consumatori protejați și informați.

Anul 2021 înseamnă începutul unei schimbări profunde pe piața de energie, care vizează 30 de ani de schimbări majore, chiar radicale, care sunt hotărâtoare pentru o nație.

Grean Deal este un Plan prin care UE dorește să reducă la zero net emisiile de CO2 în anul 2050 prin înlocuirea formelor de energie poluante cu forme de energie regenerabile nepoluante. Planul a luat în considerare că o astfel de reconversie trebuie începută acum pentru a exista timp ca până în anul 2050 să se atingă acest deziderat. România a aderat la țintele Grean Deal-ului, fiind astăzi pusă în situația de a-și respecta obligațiile.

Interschimbabilitatea unor forme de energie cu altele trebuie realizată ținând seama de restricțiile de mediu preconizate a fi aplicate în următorii 15 – 20 de ani (pentru a evita să risipim banii și să o luăm de la început după acești ani), eficacitatea soluției (procesele de interschimbabilitate a formei de energie să ia în considerare o perioadă suficient de îndelungată, care să justifice investiția) și eficiența soluției (soluții care să asigure prețuri accesibile consumatorilor).

În acest context complicat, România trebuie rapid să renunțe la planurile populiste și să reanalizeze obligațiile asumate, respectiv să găsească soluții reale pentru a-și maximiza avantajele:

• valorificarea importantelor resurse regenerabile disponibile și exploatarea la maxim a valorificării acestora beneficiind de importantele resurse financiare puse le dispoziție de UE;
• valorificarea resurselor de gaze naturale deținute;
• valorificarea investițiilor realizate recent în infrastructura de producere și transport a resurselor neregenerabile;

În acest sens se impune urgent:

• retragerea proiectului de Strategie energetică și realizarea urgentă a unei strategii energetice unitare (eliminarea situației actuale în care avem strategia energetică, strategia națională de renovare, strategia hidrogenului etc., care face că în fapt să nu existe o abordare unitară și logică), coerente și responsabile;
• stimularea și dezvoltarea cercetării aplicate în domeniul energetic pentru pregătirea corespunzătoare a viitorului energetic al României;
• diseminarea masivă, responsabilă și corectă a schimbării masive care va însemna implementarea Grean Dealului;
• promovarea, stimularea și dezvoltarea unei resurse umane (proiectanți, constructori, manageri, administratori, funcționari publici, politicieni) care să ducă la îndeplinire această imensă provocare pe care o reprezintă Grean Dealul.