Într-un mod cu totul surprinzător, în OUG privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, se introduce revenirea la instituirea obligației ca toți consumatorii să consume gaze intern-import, după un procent stabilit de ANRE. Această practică a avut consecințe importante pe piața de gaze pe care le vom analiza încontinuare.

Manipulare pieței prin coșul intern-import la gaze în perioada 2001-2012

Începând cu anul 2001 pe piața de gaze din România s-a introdus principiul echității consumului intern – import de către toți consumatorii de gaze.

Procedura presupunea transmiterea către Operatorul de Piață din cadrul TRANSGAZ, de către consumatorii și operatorii de distribuție/furnizorii pe piața reglementată a previziunilor de consum pentru luna următoare, transmiterea de producătorii de gaze a disponibilului maxim de gaze care pot fi extrase din producția internă, iar Operatorul de Piata prin diferență calcula necesarul de gaze din import pentru luna următoare, astfel practic se determina procentul de gaze din import obligatoriu a fi achiziționat de către toți consumatorii pentru luna următoare. Acest procent calculat de Operatorul de Piață era supus avizării ANRE și devine obligatoriu pentru toți consumatorii de gaze în luna următoare.

În tabelul de mai jos se prezintă procentele intern import stabilite de ANRE în perioada 2007-2011

Sursa: www.anre.ro

Se poate observa că între procentul calculat de Operatorul de Piața și procentul de piață avizat de ANRE exista diferențe, diferențe care nu au fost explicitate de ANRE în rapoartele publicate, dar care determina avantaje economice pentru unele companii (marii consumatori de gaze industriali) și dezavantaje economice pentru alte companii (producătorii de gaze).

Urmarea diferenței între calculația Operatorului de Piață și cea avizată de ANRE, se influența prețul real din piață, orientativ variația prețului mediu pe piață prin avizarea de ANRE a unui procent, altul decât cel calculat de Operatorul  de Piață au determinat următoarele modificări în prețul mediu al pieței.

Nota :

“-“ înseamana scăderea din pix a prețului mediu pe piața prin procentul avizat de ANRE, diferit față de cel calculat de Operatorul de Piață

“+“ înseamana creșterea din pix a prețului mediu pe piață prin procentul avizat de ANRE față de cel calculat de Operatorul de Piață

Modificarea procentului calculat de Operatorul de Piață, de către ANRE determina următoarele consecințe:

• practica care permitea unor persoane să manipuleze prțul mediu al gazelor în piață în funcție de anumite interese;
• scăderea artificială a necesarului de gaze de către ANRE, pentru luna următoare, aspect care a pus în fiecare iarnă, în pericol funcționarea sistemului național de transport și alimentarea cu gaze a consumatorilor;
• creșterea artificială a cantităților de gaze importate în România, prin procente calculate peste necesarul real;

În graficul alăturat se prezintă procentele de intern – import lunare între 2007-2012, dar și procentul “normal” de gaze din import necesar asigurării gazelor la consumatorul final și funcționării sistemelor transport-distribuție-înmagazinare în condiții normale.

Se poate observa că în perioada 2007-2012 procentul de import în aceeași luna a variat mult față de normal și de asemenea aceasta a variat foarte mult chiar față de calculația lui în aceeași luna din ani diferiți, aspect aparent dificil de ințeles deoarece cererea și producția de gaze prezintă valori aproximativ constante la nivelul aceleiași luni. Cu toate acestea procentul de import avizat de ANRE a prezentat varianții semnificative de la 100% la 300% în cadrul aceleiaiși luni din ani diferiți.

Urmare a diferenței între procentul de import avizat de ANRE și necesarul “normal” de gaze din import pentru a asigura funcționarea normală a sistemului de transport și asigurarea cu gaze a consumatorilor se realizează o influențare a prețului mediu real din piață. Orientativ în tabelul de mai jos se poate vedea o astfel de influență.

Nota :

“-“ înseamană scăderea prețului mediu pe piață prin procentul avizat de ANRE față de un necesar “normal” de gaze din import pentru a asigura funcționarea normală a sistemului de transport și asigurarea cu gaze a consumatorilor

“+“ înseamană creșterea prețului mediu de piață prin procentul avizat de ANRE față de un necesar “normal” de gaze din import pentru a asigura funcționarea normală a sistemului de transport și asigurarea cu gaze a consumatorilor

Reglajului procentului intern – import se realizează administrativ prin “vopsirea” cu avizul ANRE, a gazelor extrase din depozitele de înmagazinare, considerându-se gazele extrase din depozit ca fiind gaze din import sau gaze din intern, astfel încât să rezulte procentul intern – import avizat.

ANRE nu a înțeles teoria predată la primul curs de economie: “Nici cea mai cruntă economie monopolistă nu a reușit să controleze și prețul și cantitatea”, adaugăm noi doar manipulând rezultatele.

Consecința acestor abordări:

• practica care permite unor persoane să manipuleze prețul mediu al gazelor în piața în funcție de anumite interese;
• metoda de scădere/creștere artificială a necesarului de gaze din import pe piața din România;
• creșterea costurilor cu gazele depozitate pentru unele companii (în general pentru cele cu capital de stat), care prin manipularea procentului de import, a determinat în perioada 2008-2010 imposibilitatea extragerii și vânzării cantităților de gaze de import achiziționate și depozitate în depozitele de înmagazinare, gaze care au adunat costuri suplimentare print tarife de depozitare multianuale, conducând la reducerea profitului acestor companii;
• extragerea pernei de gaze din depozitele de înmagazinare, prin încălcarea flagrantă a legilor din România și creșterea costurilor cu servicile de înmagazinare pentru ani buni de acum înainte;
• punerea în pericol a activității de înmagazinare a gazelor din România, prin refuzul companiilor de a mai înmagazina gaze naturale, care ulterior să nu poata fi folosie în funcție de necesitățile proprii, urmare a intervenției, adesea brutale a instituților statului, prin manipularea procentului de import și a “colorării” gazelor deținute de aceste companii în depozite după anumite interese;
• micșorarea prețului mediu al gazelor în piața, prin subvenția (încărcarea cu costuri) în urma schimbului de gaze din import cu cele din depozit (considerate din producția internă) și astfel, determinând micșorarea procentului de import;
• afectarea securității livrărilor de gaze naturale din import urmare a impredictibilității, date de intervenția administrativă a ANRE în stabilirea procentului intern-import și a refuzului firmelor românești de a mai încheia contracte pe termen mediu sau lung de achiziție a gazelor din import;
• creșterea prețului gazelor naturale din import urmare a impredictibilității legată de livrarea gazelor în România de către furnizorii externi;
• încalcărea legilor chiar de către cei care ar trebui să vegheze la respectarea acestora – ANRE.

Echitatea consumului de gaze intern import de către toți consumatorii este un principiu corect, care trebuie să continue în România, dar prin mecanisme care să asigure :

• imposibilitatea intervenției unor persone în manipularea prețului pieței;
• eliminarea subvenților încrucișate între diversele categorii de consumatori, mascate prin procentul intern – import;
• eliminarea sacrificării companiilor de stat pentru a meține prețuri mici la anumite categorii de consumatori;
• asigurarea predictibilității procentului intern-import prin stabilirea unui procent intern-import pentru perioade mai lungi (minim un an) și permisiunea fiecărei companii să și pregătească propria strategie pentru managerierea acestuia.

Până la 3 mld de dolari au plătit în plus românii pentru gazele importate în perioada existenței coșului intern import de gaze

Exportatorii de gaze tratează fiecare piață națională în mod particular plasând oferta, inclusiv prin intermediari, care  le maximizează interesul pe acea piaţă. Astfel, un exportator care are relaţii cu o companie care activează în mai multe piețe, profită la maxim de oportunităţile care i le oferă fiecare piaţă în parte şi va încheia contracte pentru fiecare piață în parte cu clauze şi preţuri distincte.

Analizând preţul mediu al gazelor în Europa de Est, preţul gazelor din România în perioada existenței cosșului de gaze intern-import a prezentat o valoare medie superioară comparabilă (au fost inclusele şi costurile cu transportul) de cca. 16% faţă de preţul mediu al gazelor importate în Ungaria, cu 30% mai mare decât preţul mediu al gazelor importate în Moldova şi cu cca. 25% mai mare decât preţul gazelor importate în Bulgaria.

Chiar dacă preţul mediu la consumatorul final este unul comparabil, uşor inferior în România, preţul gazelor din import a prezentat diferenţe importante.

Apreciez că acest aspect s-a datorat, în principal:

• ruperii convenţiilor cu GAZPROM şi a distrugerii relaţionării preţului gazelor importate de gazele tranzitate prin România;
• existenţei coşului de gaze, care a determinat prin menţinerea preţului gazelor din intern la un nivel coborât, să se importe gaze în România peste preţul mediu de import din alte ţări.

Realizând o corelaţie între preţul mediu al gazelor din intern şi preţul gazelor din import observăm că creşterea preţului gazelor de intern a adus o scădere a preţului gazelor de import, respectiv preţul gazelor de import s-a adaptat la suportabilitatea consumatorilor din România.

Gazele de vară, discounturile exportatorilor de gaze pe piaţa din România, noi formule de preţ au fost măsurile prin care aceştia au reacţionat şi adaptat oferta gazelor din import la noile schimbări din piaţa românească, respectiv la creşterea preţului gazelor din intern şi la scăderea cererii de gaze.

Coşul de gaze gândit ca o măsură de a asigura echitatea pe piaţă în anul 2000, transformat după anul 2004 într-un instrument de menţinere a unui preţ redus la consumatorul final, a contribuit alături de ruperea convenţiei dintre România şi Rusia, la importul de gaze în România la preţuri superioare şi plata suplimentară de către români a cca. 1,6 – 3 mld USD într-o perioadă de 10 ani, respectiv plata cu 15-25% mai mult pentru gazele importate.

Coșul de gaze intern-import în perioada 2007-2012, a fost un mecanism de subvenționare a gazelor pentru unii consumatori de către alți consumatori

Se poate observa ca de a lungul timpului, coșul de gaze a variat foarte mult chiar în timpul aceleiași luni, ceea ce aparent este dificil de înțeles deoarece cererea la nivelul aceleiași luni nu poate prezenta varianții semnificative de la 100% la 300%, decât în niște situații speciale determinate de o manipulare a pieții.

Aceste variații se datorau și influentei consumatorilor industriali mari care facea în fapt jocul pe piața de gaze din România, scădeau sau urcau prețul gazelor pentru ceilalți consumatori prin comportamentul lor pe piață, joc care era legalizat de ANRE prin decizii și ordine specifice.

Pentru a exemplifica unul din modul în care au apărut aceste diferențe de coș în cadrul aceleiași luni calendaristice vom prezenta un exemplu:

Cerere de gaz era stabilită la începutul unei luni calendaristice se făcea pe baza declaraților consumatorilor industriali și a operatorilor de distribuție. Considerăm că aceasta era de : 700 mil mc/luna.

Disponibilul lunar din producția internă pentru aceeași luna era de : 500 mil mc; la un preț mediu 45,71 lei/MWh (0.47 lei/mc)

Rezulta o diferență necesară din import: 200 mil mc (700 mil mc cerere – 500 mil mc disponibile din producția internă), rezulta un procent de 28,5% gaze din import; la un  preț mediu de 150 lei/MWh (1,57 lei/mc)

Acest procent trebuia să fie achiziționat de toți clienții din piață, prețul mediu pe piață fiind astfel de : 45,71 lei/MWh * 71,5% gaze din producția internă + 150 lei/MWh * 28,5% gaze de import =75,3lei/MWh. Pe acest principiu se stabileau trimestrial de ANRE costul unitar al gazelor, respectiv prețul reglementat  pentru consumatorii finali.

Consumatorul industrial X care a declarat că va consuma lunar 100 mil mc, consuma mai mult cu 100 mil mc.

Consecință:

Consumul la sfârșit de lună era 800 mil mc în loc de 700 mil mc cât a fost cererea pe baza căruia s-a determinat prețul mediu.

Sursele din  producția  internă erau tot de  500 mil mc (acesta fiind disponibilul maxim), rezulta astfel că difernța de gaze era acoperită cu surse din import: 300 mil mc (200 mil mc inițiale +100 mil mc ulterioare), rezulta ca procentul real de import nu era de 28,5% ci de 37,5% gaze din import.

Prețul mediu real pe piață a fost în fapt: 45,71 lei/MWh*62,5% gaze din productia interna + 150 lei/MWh * 37,5% gaze din import  = 84,6 lei/MWh

Astfel, apărea o diferență între prețul stabilit de ANRE și costul unitar al gazelor, care pentru exemplul nostru era inferior cu 9,3 lei/MWh (0,097 lei/mc sau cca. 140-291 lei imobil/an) , respectiv costurile erau mai mari cu 12,4% față de prețul stabilit de ANRE.

În fapt în toți acești ani toți consumatorii, inclusiv consumatorii casnici, scoteau din buzunar bani ca să subvenționeze consumul unor consumatori industriali speciali (pentru exemplul nostru 9,3 lei pentru fiecare MWh consumat).

Aceste costuri au fost catalogate de către ANRE ca fiind costuri amânate, iar conducerea ANRE a demarat in 15 septembrie 2012 acțiunea de recuperare a acestora prin mărirea prețului la clientul casnic final cu 5% în 2012, urmând să se realizeze noi măriri de preț astfel încăt până în 2014 să se recupereze cele 500.000.000 euro pretinși – respectiv să crească cu 8,1 lei pentru fiecare MWh consumat în următorii ani (0,085 lei/mc respectiv scoaterea din buzunar în următorii 2 ani cu cca. 255 – 510 lei/imobil/an ).

Cu alte cuvinte după ce în perioada 2005 – 2010 consumatorii au plătit suplimentar 9,3 lei pentru fiecare MWh consumat pentru a i băga în buzunarele unor consumatori industriali speciali, a venit vremea să mai plătească alți 8,1 lei per MWh timp de doi ani (2012-2014) pentru ai băga în buzunarele unor operatori de distribuție.