Statele din Uniunea Europeană după explozia prețurilor la energie electrică și la gaze din anul 2021 se găsesc în situația de a fi pierdut competiția cu alte țări din lume. Față de SUA și China, prețurile energiei în UE au fost duble în perioada crizei. Chiar și după scăderea prețurilor înregistrată pe parcursul anului 2023-2024, prețurile în Europa rămân cele mai mari din lume.

Această situație se poate compensa doar printr-o restructurare și reducere a risipei de resurse (financiare, umane, energetice, materiale etc.). Cu alte cuvinte printr-o creștere a productivității resurselor. Productivitatea resurselor, se exprimă prin cantitatea de PIB (produs intern brut) pe unitatea de material consumat.

La nivelui UE, după criza economică din anul 2008 – 2010 s-a produs o decuplare a PIB de unitatea de material consumat în medie, aspect care a determinat o creștere continuă a productivității resurselor. România este singura țară din UE unde nu s-a reușit această decuplare totală.

Figura 1. Productivitatea Resurselor în țările EU (euro/kg)

Sursa EUROSTAT

România a avut în 2022 o productivitate a resurselor de 0,52 euro pe kilogram, de aproape 5 ori sub media UE, de 2,42 euro/kg și de 16 mai mică decât țara cu cea mai mare productivitate a resurselor (cea mai mică risipire a resurselor). Cu acest nivel am depășit Bulgaria în anul 2021, până la acel moment găsindu-ne pe ultimul loc în UE.

Ce se poate desprinde din acest grafic este că țările cele mai bogate, sunt țările care au cea mai bună utilizare a resurselor (se crează valoare adăugată mare cu aceeași resursă). Iar țările cu cea mai mare risipă a resurselor sunt țările cele mai sărace din UE.

În ultimii 25 de ani România este singura țară din UE care nu a avut o creștere a productivității resurselor. Parctic am stagnat 25 de ani, iar PIB – ul a crescut, în principal datorită consumului populației, bazat pe împrumuturi masive.

Figura 2. Productivitatea Resurselor în România EU (euro/kg)

Sursa EUROSTAT

În cazul României, productivitatea resurselor a coborât abrupt între 2002 și 2008, perioadă de avânt economic neîntrerupt, ceea ce sugerează o dezvoltare care a pus puțin preț pe eficiență și creșeterea valorii adăugate a resurselor.

O situație similară a avut și după 2017, când deși economia înregistra rate semnificative de creștere, productivitatea resurselor din România era în cădere liberă. Tendința s-a inversat abia în 2021, când productivitatea a crescut cu circa 9,2%.

Eradicarea sărăciei, nu se face cu creșteri din pix a salarilor și pensilor (urmată de creștere a impozitelor și taxelor), ci cu o utilizare inteligentă a resurselor, o valoririficare superioară a  materiei prime, gazelor, energiei și a resursei umane, și obligatoriu cu o restructurare eficientă și eficace.

Asta înseamnă politici publice adecvate, nu ”trenulețe”.