În statisticile europene ale prețului la energie, România apare adesea ca „elevul modest” nominal (în €) e sub media UE și sub statele vestice. Dar când pui aceeași factură prin filtrul PPP (puterea de cumpărare), România se răstoarnă devine țara cu costuri și prețuri maximale. Nu e magie statistică. E diagnosticul cel mai simplu al ultimilor ani, nu doar cât plătești contează, ci cât de greu apasă plata aceea pe economia ta.

România are prețul final al energiei electrice nominale cu 21% sub media UE a prețului nominal, dar în realitate este cu 15% peste în PPP la preț final. Diferența nu vine dintr-o taxă „ascunsă”, nici dintr-un tarif singular. Vine în primul rând din puterea scăzută de cumpărare a românilor, care „îngreunează” aceeași sumă în euro.

România vs media UE. Componentele care formează prețul nominal al energiei electrice arată că România este „sub nivelul UE” aproape la toate componentele (distribuție, marjă, taxe), dar dacă analizăm în raport cu puterea de cumpărare reiese faptul că România sare “peste” costurile și prețul final la energie electrică. Componenta „Prețului Marfă”este ușor sub prețul nominal UE (-8%) , dar mult peste în prețul mediu al UE raportat la PPP (+32%). Asta spune că nu energia e neapărat mai scumpă în euro, ci e mai scumpă raportat la cât poate cumpăra economia românească .

România vs Germania + Olanda (rețele dense, încărcare mare). România pare mult sub costurile și prețurile nominale (rețea, marjă, final), dar în fapt raportat la puterea de cumpărare, România are prețurile la marfă cu până la +84% mai mari decât în  DE+NL.

România vs Polonia (structural mai apropiate). România are aproximativ același preț nominal la prețul marfă cu Polonia și are tarife de distribuție a energiei electrice sub nivelul celor din Polonia. La nivelul prețului energiei electrice final raportat la puterea de cumpărare este sub nivelul similar al Poloniei.

“Gradul de încărcare al rețelelor” (MWh/km/an) este esențială în mărimea tarifelor de transport și distribuție. În lumea reală (fără implicarea politicului), încărcarea rețelei (câtă energie trece pe kilometru de rețea) e critică:

• Rețele dense și cantități mari de energie vehiculată aduce un cost fix împărțit la mai mulți MWh și implicit tarife pe kWh mai mici.
• Rețele întinse și cantități mici de energie vehiculată (consum dispersat și variabil) aduce un cost fix împărțit la mai puțini MWh și implicit tarife pe kWh mai mari.

Analizând componentele prețului energiei electrice:

A) Prețul Marfă (componenta care răstoarnă povestea în PPP)

Prețul marfă al energiei electrice fără taxe și tarife raportat la puterea de cumpărare plasează România pe locul 2 în topul țărilor din UE, fiind depășită doar de Bulgaria. Structura pieței explică de ce marfa nu e ieftină.

Diferența vine din:

Expunerea ridicată la prețuri de piață. Piața românească a fost puternic influențată de volatilitatea regională, iar mecanismele de protecție au fost aplicate mai mult pe factura finală decât pe formarea prețului angro.

Structura de productie a României, hidro și nuclear oferă costuri competitive, însă în perioadele cu hidraulicitate scăzută sau mentenanță nucleară, prețul marginal este dictat de tehnologii mai scumpe (cărbune și gaz), iar interconectările regionale transmit rapid șocurile externe.

Dimensiunea pieței și lichiditatea. Piețele vestice, precum Germania sau Olanda, au volum mult mai mare, lichiditate superioară și mecanisme sofisticate de hedging. România are o piață mai mică și mai volatilă, ceea ce poate amplifica prețurile marginale.

Cum poate fi scăzut prețul marfă:

1. Mai multă ofertă competitivă, hedging mai bun, contracte mai eficiente, reducerea costurilor de dezechilibru, investiții eficiente care reduc prețul marginal (mai ales în orele scumpe).
2. Crește puterii de cumpărare prin creșterea salariilor, a productivității, a taxelor.
3. Volatilitatea mai mică a prețurilor din piață se poate realiza prin asigurarea unor mecanisme de piață funcțională, concomitent cu o dezvoltare a infrastructurii (interconexiuni, flexibilitate, stocare) care reduce episoadele de preț ridicat.

B) Distribuție (România „ieftină” nominală, aproape aliniată în PPP)

Tarifele medii de distribuție a energiei electrice în România raportate la puterea de cumpărare plasează România pe locul 1 în topul țărilor din UE.

Caracteristicile structurale ale rețelei amplifică problema

Consum relativ scăzut per client. Distribuția este o infrastructură cu costuri fixe mari. În România volumul distribuit per client este mic făcând să existe un costul unitar pe kWh crescut, o încărcare redusă a rețelei, o eficiență economică redusă. România are un consum per capita mai mic decât economiile vestice, ceea ce înseamnă că aceleași costuri fixe se împart la mai puțini MWh.

Densitate mixtă și rețea extinsă rural. În România există o zonă urbană densă, dar și o rețea rurală extinsă și dispersată. Zonele cu densitate scăzută necesită kilometri mulți de rețea, au puțini consumatori, aspect care ridică costul pentru unitate distribuită.

Cum poate fi scăzut tariful de distribuție a energiei electrice:

1. Creșterea gradului de încărcare a rețelelor de distribuție, electrificare inteligentă (pompe de căldură, EV), racordări noi, reducerea gradului de „sub-utilizare” a rețelelor.
2. Pierderi mai mici pe rețea. Pierderile tehnice și non-tehnice se traduc în costuri suplimentare/kWh. Scăderea lor coboară tariful efectiv.
3. CAPEX mai eficient prin investiții țintite (nu doar extinderea rețelelor), digitalizarea care reduce OPEX.

C) Transportul energiei electrice

Tarifele de transport a energiei electrice în România raportate la puterea de cumpărare plasează România pe locul 1 în topul țărilor din UE.

Factorii structurali care împing România în top

Dimensiunea geografică și topologia sistemului. În România există o rețea de transport întinsă pe o suprafață mare, variație de relief, zone de producție departe de centre de consum un necesar de interconectare regională. Rețeaua de transport trebuie să acopere distanțe lungi și să asigure stabilitatea sistemului într-un teritoriu complex. Costurile fixe sunt ridicate.

Volumul relativ modest raportat la infrastructură. Transportul este dominat de costuri fixe. Dacă volumul de tranzit nu este foarte mare, costul unitar per MWh creste, eficiența economică scade. România nu are același volum de consum industrial ca economiile vestice. Astfel, infrastructura este împărțită la mai puțini MWh.

Costurile de echilibrare și stabilitate. Integrarea regenerabilelor și a volatilității regionale cresc costurile serviciilor de sistem. Într-o piață mai mică, aceste costuri pot avea impact procentual mai mare decât în ​​economii mari și foarte lichide.

Cum poate fi scăzut tariful de transport a energiei electrice:

1. Creșterea fluxurilor de energie electrică pe toată perioada anului prin rețele. Mai multe volume tranzitate (producție, export/import, consum industrial) pot reduce costul unitar.
2. Reducerea congestiilor reduce serviciile de sistem scumpe și scade tarifele de transport.
3. Reguli de piață care reduc costurile de echilibrare. Creșterea flexibilității, a stocării, a capacității de agregare, aduc tarife de transport mai mici.

D) Marjă comercială (nominal mică, PPP aproape de ceilalți)

Marja comercială a furnizării energiei electrice în România raportat la puterea de cumpărare plasează România pe locul 9 în topul țărilor din UE.

Factorii specifici ai pieței românești care au determinat această poziție în clasamentul european

Volatilitatea ultimilor ani. Criza energetică a determinat creșterea necesarului de capital de lucru, riscul de dezechilibru, presiunea pe fluxul de numerar. Furnizorii au operat într-un mediu cu risc ridicat, iar marja trebuie să acopere acest risc.

Schemele de plafonare și compensare. Intervențiile statului au generat: întăriri de decontare, blocaj financiar, costuri suplimentare administrative, incertitudine legislativă. Aceste elemente cresc costurile indirecte ale furnizării.

Piață fragmentată, dar nu complet matură. Deși există concurență, piața românească: nu are aceeași lichiditate și sofisticare ca piețele vestice, are o mobilitate relativ limitată a consumatorilor, implică costuri operaționale semnificative raportate la volumul gestionat.

Risc de neplată mai ridicat. Nivelul veniturilor și structura socio-economică implică un risc comercial mai mare comparativ cu economiile foarte dezvoltate. Acest risc trebuie acoperit în marjă.

Cum pot fi scăzute marjele comerciale ale energiei electrice:

1. Crearea unei concurențe reale, care determină scăderea marjelor la nivelul minim posibil care să asigure funcționarea companiei.
2. Reducerea costurilor de furnizare (standardizarea proceselor, digitalizare, comunicare interactivă cu clienții), determină o marjă mai mică.

E) Taxe/accize/TVA

Taxele pentru energia electrică furnizată în România raportate la puterea de cumpărare plasează România pe locul 11 în topul țărilor din UE.

Cum pot fi scăzute taxele energiei electrice – prin realizarea unei politici fiscale țintită dacă vrei o scădere rapidă nominală, asta e pârghia.

Prețuri mai mici “mâine”, necesită o acțiune a Guvernului asupra tuturor componentelor care formează prețul energiei electrice (prețul marfă, taxe, eficiențe de rețea și pierderi, costuri de echilibrare). Asta scade factura în euro.

Eliminarea paradoxului „ieftin în euro, scump în PPP”, trebuie să determine Guvernul să acționeze în sensul stimulării creșterii productivității investițiilor și a muncii, creșterea veniturilor și salariilor. Asta nu schimbă instant factura, dar schimbă înțelegerea privind greutatea facturii.