În urmă cu 2 luni arătam într-o analiză că UE riscă creșterea importului de gaze din SUA, pentru a câștiga încrederea SUA:

”Gazele suplimentare care ar putea să ajungă în UE din SUA, sunt cele care pot să înlocuiască gazele care nu mai vor veni din Fderația Rusă, via Ucraina după 31 decembrie 2024. Astfel, poziția Ucrainei de a se opune prelungirii contractului de tranzit din Ucraina, poate să fie folosită de UE pentru a îmbunătății relațiile cu SUA. Posibila sacrificare a Ucrainei de UE, vine pe culoarul în care se presupune că oricum SUA nu o va mai sprijini după ce Donald Trump va ajunge la Casa Albă.”

Acum constatăm că lucrurile s-au întâmplat așa cum am previzionat. Însă această conjunctură este una benefică pentru Europa.

În următorii ani GNL va juca un rol foarte important în piața energetică Europeană. Mai mult prețul acestuia ar putea să scadă după anul 2025, fapt pentru care România ar trebui să se alăture țărilor care vor juca un rol important în această piață, pentru a și fructifica atuurile pe care le are.

Creșterea importurilor de GNL în UE în această iarnă, va corecta creșterile de preț al gazelor care s-au înregistrat în ultimele 3 luni pe fondul îngrijorăriilor care au existat ca urmare a întârzierii luării unei decizii privind continuarea tranzitului de gaze prin Ucraina. Decizia creșterii importurilor de gaze din SUA va aduce și corectarea prețurilor  la gaze în următorii 5 ani.

Având în vedere creșterea ofertei de GNL și menținerea cererii, World Energy Outlook 2024 a Agenției Internaționale pentru Energie (AIE) prognozează că piețele GNL vor înregistra o surplus major de aprovizionare în următorii ani. AIE estimează că până în 2030, piețele de GNL vor avea un excedent de capacitate de lichefiere a GNL de 130 de miliarde de metri cubi în cadrul scenariului său de politici declarate, echivalent cu aproximativ 15% din capacitatea globală de lichefiere.

Sub administrația lui Trump, extinderea capacității de export de GNL ar putea fi rapidă dacă un guvern condus de republicani decide să accelereze aprobările terminalelor GNL și să „dezlănțuie” energia americană, începând cu eliminarea ”pauzei de GNL” a lui Biden. Astfel se așteapătă o creștere a exporturilor de GNL cu până la 15% până în 2030. Această supra ofertă, poate face ca prețul de referință pentru gazele europene să scadă începând cu anul 2025 cu până la 9% față de prețul actual. În Asia, prețurile gazelor ar putea scădea cu până la 6%. Pentru a satisface această cerere de exporturi suplimentare, se preconizează că producția de gaz din SUA va crește cu 4% până în 2030. Participanții pe piața GNL anticipează, de asemenea, că prețurile spot ale GNL vor scădea după anul 2025, presiunea în scădere asupra prețurilor la vedere potențial amplificată de volumele mari de GNL necontractat care ar putea fi vândute pe piețele GNL. World Energy Outlook 2024 al AIE notează că aproximativ o treime din capacitatea GNL aflată în construcție rămâne necontractată, care este probabil să fie vândută pe piețele spot dacă nu este vândută în baza unor noi contracte. Analiza anterioară a IEEFA arată, de asemenea, că Qatar, unul dintre cei mai mari furnizori de GNL la nivel global, va avea volume tot mai mari de GNL necontractat între 2027 și 2040, din cauza expirării contractelor GNL existente.

Mulți exportatori de GNL se confruntă, de asemenea, cu riscuri financiare în temeiul contractelor existente care au mecanisme de preț al petrolului (care leagă efectiv prețul GNL din contract de prețul petrolului, de obicei Brent sau Japan Crude Cocktail). Posibilitatea unui exces de petrol până la sfârșitul deceniului, așa cum este subliniat în World Energy Outlook 2024 al AIE, ar putea duce la scăderea prețurilor la petrol și a prețurilor GNL legate de petrol.

AIE anticipează că creșterea cererii din Asia, ar putea fi acoperită din țări bogate în gaze din Africa, Orientul Mijlociu și America de Nord, dar și de scăderea consumului de gaze în Europa. Uniunea Europeană își propune să reducă la jumătate consumul total de gaze naturale până în 2030, ca parte a strategiei sale de reducere a dependenței de combustibilii fosili.

După 2025, analiștii au estimat că gazele naturale vor fi într-o tendință descendentă. Fitch Ratings a anticipat că prețul Henry Hub va rămâne neschimbat la 3,30 USD/MMBtu în 2026 față de 2025, înainte de a scădea la 3,02 USD/MMBtu în 2027. Prețul Henry Hub era estimat să se stabilizeze la 3,0 USD/MMBtu pe termen mediu în 2030.

Estimăm că prețul gazului european va scădea la 35 EUR/MWh în 2027, respectiv 38 EUR/MWh în 2026 de la 44 EUR/MWh anticipat în 2025.

Aceste previziuni vin la pachet cu dezideratul UE de a-și reduce la jumătate consumul de gaze până în anul 2030. Dacă previziunile nu se îndeplinesc, atunci este posibil să ne confruntăm cu o criză a gazelor în perspectiva anului 2030, cu influențe semnificative în creșterea de preț, prețuri care este posibil să atingă nivelurile din anul 2022, adică prețuri care să fie cu până la 10 ori mai mari decât sunt în prezent.