De la 1 iulie, piața gazelor va fi liberalizată pentru consumatorii casnici, însă mulți nu știu cum să încheie un contract avantajos cu unul dintre cele câteva zeci de furnizori. HotNews.ro a stat de vorbă, în cadrul interviurilor #deladistanță, cu Dumitru Chisăliță, expert în domeniul gazelor și președintele Asociației Energia Inteligentă, despre cum putem alege cea mai bună ofertă de furnizare a gazelor. Acesta a spus, răspunzând întrebărilor cititorilor, că sunt furnizori care pot prezenta oferte înșelătoare

Dumitru Chisăliță, cele mai importante declarații

1 iulie va fi un moment important pentru piața de gaze. Vorbim de 3,4 milioane de gospodării care urmează să treacă dintr-un regim reglementat într-un regim liber. Trebuie să-și ia soarta în mâini și să-și negocieze propriile prețuri.
Faptul că nu există campanie de informare nu este doar suprinzător, ci se încalcă niște tratate internaționale care au fost semnate în 2012. Liberalizarea pieței gazelor naturale avea două anexe. Era vorba de dereglementarea prețurilor și anexa nr. 2 care însemnau circa 40 de programe de campanii de informare a consumatorilor casnici și non-casnici privind această liberalizare. Din păcate aceste campanii nu s-au derulat, deși au fost prevăzute fonduri.

Cel mai des sentiment pe care îl găsim la nivelul consumatorilor este confuzia.
Asociația Energia Inteligentă a început această campanie de 5 ani, cu caravana „Preț corect la gaze” și ne-am întâlnit cu circa 2.000 consumatori față în față.

Conductele de transport sunt bunuri de interes public și le poate folosi oricine contra unei taxe. Plecarea la alt furnizor nu înseamnă debranșarea de la conducta respectivă. Conductele sunt aceleași, este vorba de a schimba doar cel care îți aduce acasă marfa, respectiv gazul natural. Din acest punct de vedere, schimbarea furnizorului nu este o problemă tehnică, nu este o problemă dificilă.
Sub aspectul încrederii pentru alți furnizori, acest lucru este justificat. În momentul în care nu cunoști un partener nou este justificat să ai anumite temeri.

Aș vrea să precizez că singurii care au voie să vândă gaz în România sunt furnizorii licențiați de ANRE. Asta înseamnă că ei trec printr-o verificare atât din punct de vedere al capacității tehnice, al personalului, al modului de a achiziționa gaze naturale și în privința bonității financiare pentru a nu ajunge în situația de a nu avea gaze naturale.
Recomandarea mea este ca fiecare consumator să discute cu furnizorul actual, pentru că se cunosc deja, pentru că există o legătură. În situația în care furnizorul existent în prezent nu acceptă, nu dorește să stea de vorbă, nu vrea să discute cu clientul, atunci să se îndrepte către comparatorul ANRE. Din păcate este singurul instrument existent pe piață și de acolo să-și ordoneze strict pentru orașul lui care este cel mai bun preț.

În ceea ce privește comportamentul unor furnizori, din păcate un furnizor mare, care are 1,7 milioane de gospodării în portofoliu, la momentul ăsta tinde să nu dea prea mare importanță unui sau altuia dintre clienți. Este un comportament clasic pentru giganții de pe orice piață.
Dar este bine să vină și să ceară un discount față de prețul existent, iar în situația în care furnizorul refuză, singura abordare care mai rămâne este să se îndrepte către alți furnizori.
Recomandarea mea este să încercăm în prima fază cu furnizorul existent, să punem această presiune ca ei să înceapă să-și modifice comportamentul și dacă nu reușim să ne îndreptăm către alți furnizori.
Sunt deja furnizori care activează de câțiva ani. Asta înseamnă că există un istoric minim și nu au existat evenimente deosebite pe piața gazelor, insolvențe, falimente.

Prețul este un element foarte important în urmărirea diferențierii între oferte. Din punctul de vedere al prețului, trebuie să înțelegem că acest preț are mai multe componente. Este prețul mărfii, al materiei prime. Este costul de transport, costul de distribuție, este adaosul pe care și-l pune furnizorul, acea marjă comercială, și ajungem la prețul final. Deci, ceea ce contează până la urmă este prețul final. Dar având în vedere că prețul final depinde de tariful de distribuție care este specific pentru fiecare localitate în parte, nu putem să comparăm prețurile finale la nivelul diverșilor furnizori decât dacă aceștia precizează explicit că sunt pentru localitatea în care avem noi locul de consum. Atunci trebuie să mergem și să comparăm costul gazelor naturale, adică prețul marfă, eventual plus tariful de transport care ar trebui să fie similar la nivelul tuturor furnizorilor.
Recomandarea mea este dacă nu avem posibilitatea să comparăm prețurile gazelor pentru aceeași localitate, să facem comparația la nivelul preț marfă plus serviciile de transport. În același timp trebuie să avem în vedere că există acest adaos comercial. Pe lângă acest adaos, diverși furnizori au introdus în oferte abonamente care determină modificarea prețului final.

Ofertele ar trebui prezentate cu prețul final când se adresează unui client bine definit. Când îmi trimite oferta acasă, furnizorul știe unde stau, ce sistem de distribuție am și care este tariful de distribuție și ca atare ar trebui să-mi dea prețul final, cu toate costurile, cu abonamente, cu marja comercială. În momentul în care se pune o ofertă pe site, atunci da, acea ofertă ar trebui să conțină prețul mărfii plus tariful de transport, având în vedere că pe fiecare localitate este alt tarif de distribuție.

O abordare de acest fel, de a spune că este 136 lei/MWh și tu vei plăti 100 lei/MWh se găsește cumva într-o zonă de înșelătorie, chiar dacă nu este neapărat ilegal, este imoral.
Pe zona de înșelătorie, competențe ar trebui să aibă ANRE și Protecția Consumatorului. Din păcate, din punctul meu de vedere, nu sunt foarte bine definite aceste competențe. Una dintre cele două autorități ar trebui să tranșeze și să-și asume această supraveghere a pieței și atunci nici furnizorii nu ar mai fi tentați să facă astfel de oferte.
Noi am recomandat de mai mult timp înființarea unei entități care să urmărească eventuale litigii, fără să se ajungă în instanță, cu scopul de a veni în ajutorul clienților, mai ales a celor casnici. Astfel de entitate ar putea să soluționeze amiabil și fără costuri litigiile și chiar ar putea să prevină astfel de situații.

Liberalizarea are părți bune și părți rele. Totul depinde de modul în care apare competiția. Dacă va apărea o competiție, o confruntare între consumatori și furnizori, beneficiul va exista. Dacă aceste lucruri nu există, atunci, din păcate, consumatorii vor fi niște perdanți.
Potrivit unei analize pe care am realizat-o, sunt societăți comerciale care vin cu un preț mai mare decât prețul existent în momentul de față. Sunt alte societăți care vin cu un preț mai mic. Per total concluzia este că prețul mediu este undeva cu 1% mai mare decât prețul actual. Eu sper să apară o a treia ofertă, pentru că legea îi obligă pe furnizorii de gaze să pună la dispoziția consumatorilor și o ofertă în luna iunie. Sper ca oferta lunii iunie să se găsească sub aceste prețuri care au fost date pe luna mai.
Sunt furnizori care cumpără gaze la 69-73 lei/MWh, undeva unde ne găsim într-un preț corect în aprecierea mea, ținând seama de diferențele iarnă-vară, înmagazinări, de o marjă satisfăcătoare pentru furnizori. Dar sunt alții care vin cu 96-98 lei/MWh, dar și cu valori mult mai mari. Considerăm că fără tariful de transport, prețul este ridicat care poate să ascundă mai multe elemente. O marjă comercială foarte mare poate să ascundă niște pierderi pe care furnizorul le-a acumulat anul acesta sau în anii anteriori de pe piața non-casnică și acum se decontează.

Am venit cu prețuri orientative și adunând tarifele de transport și distribuție, prețuri care ar trebui să fie de pornire a negocierii între consumator și furnizori. Dacă furnizorul nu dorește să facă această negociere, singurul lucru care rămâne la nivelul consumatorului este să se adreseze unui alt furnizor.

Comparatorul de prețuri de pe site-ul ANRE este, din păcate, singurul intrument pe care îl putem folosi. Am descoperit câteva elemente, iar ANRE a promis că va îmbunătăți acest comparator. Sper că nu o s-o facă după 1 iulie. Un element pe care l-am identificat destul de des: Oferta de pe comparatorul de prețuri nu este aceeași ca oferta de pe site. Sunt oferte mai mici pe comparator și automat există tendința consumatorului de a merge către acest furnizor, de a-l apela, de a semna, de multe ori într-o variantă electronică, fără să fie atenți, și apoi să constate că prețul este mai mare decât cel de pe comparator. Nu cu mult mai mare, 2-3 lei. Dar sunt diferențe de preț în plus. Am găsit și o situație în care era în minus, dar de cele mai multe ori în plus.

Alte elemente care nu sunt în concordanță sunt cele legate de perioadă. Sunt oferte pe comparator și se spune că o perioadă de un an sau nedeterminată, dar în momentul în care ajungi efectiv la ofertă, constanți că este doar pentru trei luni. După trei luni nu ști ce se întâmplă mai departe cu prețul respectiv.

Alte elemente pe care le-am găsit sunt legate de perioada de plată. Pe comparator am găsit o perioadă mai mare de 30 de zile, dar în oferta de pe site-ul furnizorului erau 15 zile. Sunt elemente care nu e normal să fie, pentru că lumea se îndreaptă cu încredere către comparator oficial, dar pe care unii îl folosesc speculativ pentru a vinde gaze mai scumpe decât prețul pus pe comparator.

SURSA: HOTNEWS.RO