În ultimii ani, principiul „Do No Significant Harm” (DNSH) a devenit unul dintre elementele centrale ale politicilor europene privind finanțarea investițiilor publice. Conceput inițial în cadrul Regulamentului privind taxonomia activităților sustenabile, principiul a fost ulterior integrat în mecanismele de finanțare ale Uniunii Europene, inclusiv în politica de coeziune și în Mecanismul de Redresare și Reziliență.

În esență, DNSH urmărește să garanteze că investițiile finanțate din fonduri europene nu produc prejudicii semnificative mediului. Pentru a evalua acest lucru, proiectele trebuie analizate în raport cu șase obiective de mediu stabilite la nivel european: atenuarea schimbărilor climatice, adaptarea la schimbările climatice, utilizarea durabilă a resurselor de apă și marine, economia circulară, prevenirea și controlul poluării și protecția biodiversității și a ecosistemelor.

În contextul pregătirii noului cadru financiar multianual al Uniunii Europene pentru perioada 2028–2034, Comisia Europeană elaborează un nou ghid pentru aplicarea principiului DNSH. Acesta urmărește să asigure o aplicare mai coerentă a principiului în toate programele și instrumentele financiare ale Uniunii și să consolideze rolul acestuia în orientarea investițiilor către obiectivele Pactului Verde European și ale tranziției către o economie sustenabilă.

Consultare publica DNSH 2028-2034

Cu toate acestea, experiența perioadei de programare 2021–2027 arată că implementarea practică a principiului DNSH a întâmpinat numeroase dificultăți. În multe cazuri, evaluarea DNSH a devenit mai degrabă un exercițiu formal realizat în faza de pregătire a proiectelor, fără o influență reală asupra designului investițiilor. Ulterior, în etapa de implementare, interpretări administrative divergente ale acestui principiu au generat incertitudine, întârzieri sau chiar blocaje în implementarea unor proiecte.

În practică, modul în care a fost aplicat principiul DNSH în perioada 2021–2027 a generat nu doar sarcini administrative suplimentare, ci și un nivel ridicat de incertitudine pentru investitori și autorități de management. Interpretări diferite ale cerințelor DNSH în etapa de implementare au condus în unele cazuri la întârzieri în proiecte, la solicitări suplimentare de clarificări sau la modificări ale soluțiilor tehnice deja aprobate. În loc să reducă riscurile de mediu ale investițiilor, DNSH a ajuns uneori să crească riscurile de implementare ale proiectelor finanțate din fonduri europene.

Această experiență sugerează că, pentru perioada următoare, este necesară o schimbare de abordare: DNSH trebuie să evolueze de la un simplu instrument de conformitate administrativă către un instrument real de gestionare a riscurilor și de optimizare a investițiilor.

De la verificare formală la managementul riscului de mediu

Una dintre principalele limitări ale aplicării DNSH în perioada 2021–2027 a fost faptul că evaluarea acestuia s-a limitat, în multe situații, la completarea unor formulare sau declarații anexate cererilor de finanțare. Această abordare formală a redus considerabil valoarea practică a principiului.

O abordare mai eficientă ar presupune integrarea DNSH într-un proces sistematic de identificare și gestionare a riscurilor de mediu asociate investițiilor. În acest sens, evaluarea DNSH ar putea genera un registru al riscurilor de mediu ale proiectului, identificând potențiale probleme precum poluarea accidentală, consumul excesiv de resurse, impactul asupra biodiversității sau efectele asupra calității apei.

Pentru fiecare dintre aceste riscuri ar trebui definite măsuri concrete de mitigare, integrate direct în designul tehnic al proiectului. În plus, aceste măsuri ar trebui monitorizate pe parcursul implementării prin indicatori de performanță clar definiți.

O astfel de abordare ar transforma DNSH într-un instrument util nu doar pentru autoritățile publice, ci și pentru investitori, deoarece ar contribui la reducerea riscurilor de litigii, a blocajelor de autorizare sau a costurilor neprevăzute pe termen lung.

Integrarea DNSH în analiza tehnico-economică a proiectelor

Un alt aspect important este modul în care analiza DNSH este integrată în procesul de pregătire a proiectelor. În perioada de programare curentă, această analiză a fost adesea realizată separat de documentația tehnico-economică, fiind percepută ca o cerință administrativă suplimentară.

Pentru a avea un impact real asupra investițiilor, DNSH ar trebui integrat în studiile de fezabilitate, și corelat cu analizele cost-beneficiu. În acest mod, evaluarea impactului asupra mediului ar deveni parte a procesului de selecție a soluțiilor tehnice, iar DNSH devine un criteriu de optimizare a soluțiilor tehnice și de creștere a sustenabilității investițiilor.

Clarificarea relației dintre DNSH și legislația de mediu

O altă problemă majoră întâlnită în implementare a fost percepția că DNSH reprezintă un mecanism suplimentar de autorizare de mediu, paralel cu legislația existentă. În practică, unele autorități au tratat evaluarea DNSH ca pe o verificare suplimentară față de procedurile deja existente, precum evaluarea impactului asupra mediului (EIA), evaluarea strategică de mediu (SEA) sau conformitatea cu directivele europene privind apa și biodiversitatea.

În realitate, evaluarea impactului de mediu se realizează oricum în cadrul EIA&SEA, iar DNSH nu a fost conceput ca un nou regim de autorizare, ci ca un instrument de verificare strategică a coerenței investițiilor cu obiectivele de mediu ale Uniunii Europene.

În acest sens, ar fi utilă stabilirea explicită a principiului conform căruia proiectele care respectă integral legislația de mediu relevantă ar trebui considerate conforme și cu DNSH. O astfel de clarificare ar reduce riscul interpretărilor divergente și ar diminua incertitudinile administrative din timpul implementării proiectelor.

Reducerea incertitudinii prin mecanisme de tip „safe harbour”

Unul dintre factorii care au contribuit la apariția blocajelor administrative în aplicarea DNSH a fost nivelul ridicat de incertitudine privind modul de interpretare a acestui principiu. În lipsa unor orientări clare, funcționarii responsabili cu verificarea proiectelor au fost adesea reticenți în a lua decizii, din teama unor posibile responsabilități ulterioare.

O soluție pragmatică pentru reducerea acestei incertitudini ar putea fi introducerea unor mecanisme de tip „safe harbour”. Acestea ar putea consta în liste de activități considerate implicit conforme cu principiul DNSH, cum ar fi modernizarea rețelelor electrice pentru integrarea energiei regenerabile, instalarea sistemelor de stocare a energiei sau creșterea eficienței energetice a centralelor și rețelelor de distribuție. De asemenea, proiecte precum digitalizarea rețelelor energetice (smart grids) sau reducerea pierderilor în transportul și distribuția energiei ar putea fi incluse în această categorie.

De asemenea, respectarea unor standarde tehnice recunoscute sau a celor mai bune tehnici disponibile (BAT) ar putea constitui o bază pentru considerarea evaluării DNSH ca fiind îndeplinită. Un astfel de mecanism ar reduce semnificativ incertitudinea atât pentru investitori, cât și pentru autoritățile de management.

Monitorizarea DNSH prin indicatori măsurabili

Pentru a evita transformarea DNSH într-un exercițiu birocratic bazat exclusiv pe rapoarte narative, monitorizarea acestui principiu ar trebui să se bazeze pe indicatori tehnici simpli și măsurabili.

În cazul proiectelor de infrastructură, astfel de indicatori ar putea include consumul energetic al instalațiilor, reducerea nivelului de poluare, creșterea ratei de reutilizare a resurselor, reducerea pierderilor de apă sau suprafețele restaurate ecologic.

Prin utilizarea unor indicatori concreți, beneficiile investițiilor devin mai vizibile pentru utilizatorii finali ai infrastructurii, care pot observa direct îmbunătățiri în ceea ce privește eficiența serviciilor și calitatea mediului.

Clarificarea relației dintre DNSH și taxonomia europeană

Nu în ultimul rând, o problemă frecvent întâlnită în implementarea DNSH este confuzia dintre acest principiu și taxonomia europeană a activităților sustenabile. În multe situații, DNSH a fost interpretat ca o aplicare completă a criteriilor tehnice din taxonomie, ceea ce a condus la cerințe excesive și la o supraîncărcare administrativă a procesului de evaluare.

În realitate, taxonomia a fost concepută în principal ca un instrument pentru piețele financiare și pentru orientarea investițiilor private către activități sustenabile. În cadrul fondurilor europene, DNSH are un rol mai limitat, acela de a verifica dacă investițiile publice sunt coerente cu obiectivele de mediu ale Uniunii.

O clarificare metodologică a acestei distincții ar contribui semnificativ la simplificarea aplicării principiului și la reducerea sarcinilor administrative pentru autorități și beneficiari.

Concluzii

Pe măsură ce Uniunea Europeană pregătește noul cadru financiar pentru perioada 2028–2034, principiul „Do No Significant Harm” va continua să joace un rol important în orientarea investițiilor publice către obiectivele tranziției verzi.

Pentru ca acest principiu să își atingă însă potențialul, este esențial ca aplicarea sa să depășească logica actuală de conformitate formală. DNSH trebuie să devină un instrument real de management al riscurilor și de optimizare a investițiilor, integrat în procesul de proiectare, implementare și evaluare a proiectelor.

Prin integrarea sa în analiza tehnico-economică a proiectelor, prin clarificarea relației cu legislația de mediu și taxonomia europeană, prin introducerea unor mecanisme de tip „safe harbour” și prin utilizarea unor indicatori de performanță măsurabili, DNSH poate contribui nu doar la protejarea mediului, ci și la creșterea calității și sustenabilității investițiilor finanțate din fonduri europene.

În această perspectivă, principiul „Do No Significant Harm” poate deveni nu doar o cerință procedurală, ci un instrument real de consolidare a încrederii investitorilor, de reducere a riscurilor de implementare și de creștere a beneficiilor pentru utilizatorii finali ai infrastructurilor finanțate din fonduri europene.

În contextul eforturilor Uniunii Europene de a stimula investițiile și de a consolida competitivitatea economică, simplificarea și clarificarea aplicării principiului DNSH devine o condiție importantă pentru accelerarea implementării proiectelor finanțate din fonduri europene.