In incercarea de a descreti unele frunti serioase la acest inceput complicat de an, pun pe hartia virtuala o serie de ganduri, intr-o cheie optimista si cu o ironie constructiva.  Ca expert in energie cred intr-adevar in caracterul special si unic al mixului energetic romanesc, care ne ofera tot atatea oportunitati, cat si provocari de natura “Catch 22” in materie de fezabilitate financiara.  Pentru ca da, avem de la natura aproape toate resursele pe care o tara le poate cere pentru a se baza pentru securitatea ei energetica la nivel actual in orice formula (inainte, in timpul si dupa Green Deal).  Dar modelele lor financiare se cam impiedica in prezent unele de altele si nu reusesc cu nici un chip sa se armonizeze.

Si da, putem chiar sa vedem cu ochii mintii un viitor nu foarte indepartat, nici foarte complicat de trait aievea, in care mixul energetic al unei Romanii interconectate,  cu acces la gazele offshore, cu BRUA functional, cu certificatele verzi gestionate pe o piata bine structurata, cu investitiile in retele realist remunerate si cu PPA functional care sa sustina energia verde, functioneaza toate la locul lor, fara a isi pune frane si fara a se impiedica de propriile mecanisme autoimune create initial pentru supravietuire.

In acest moment, cred ca mixul energetic al Romaniei seamana foarte mult cu Tortul de la Ikea, devenit viral pe internet, in sensul ca toate ingredientele sunt acolo, insa tortul poate fi servit cu sampania aferenta succesului, doar undeva in viitor, si sa ajungem acolo pare foarte complicat.

Ingredientele – sectiunile mixului energetic – sunt cele mai multe de foarte buna calitate, unele chiar din abundenta, insotite inclusiv cu de recunoasteri internationale de prestigiu (ma refer la gazele offshore, nuclear, eolian, solar).  Foarte in voga, contemporane, unele nu lipsite de controverse ca aroma si provenienta, ele dau aroma contemporana a tortului.

Alte ingrediente sunt si ele acolo, mai old fashioned, mai din camara soacrei, insa fara ele nu poti avea tortul.  Aici ma refer la mult blamatul zahar, care poate fi oricand interpretat de carbune in mixul nostru energetic.  De ce? Pentru ca zaharul din orice desert de calitate din gastronomia mai clasica sau mai futurista, va fi intotdeauna cel mai blamat si mai demonizat ingredient.  Nici un amator sofisticat de desert nu va lauda dulceata acestuia, ci o va savura cu vinovatie, cu recunoasterea propriei slabiciuni pentru dulciuri, iar in momentele cele mai incarcate ale zilei, sau in anotimpul rece, isi va mai dori o portie de desert, binecuvantand zaharul care da gustul dulce.  Dar da, zaharul ingrasa, este mult depasit, genereaza calorii nedorite, care fac balanta energetica a organismului sa o ia razna temporar.  Am putea sa il inlocuim cu un dulce vegetal, verde?  Sigur ca da.  Dar am mai avea tortul abundant si savuros care face onoare mesei si casei, si care rezista testului timpului, si care garantat va satisface pofta de dulce?  Poate ca in anumite parti ale tortului, da, putem folosi Stevia. Poate ca anumiti meseni ar aprecia.  Cred insa ca multi vor servi in continuare tortul cu zahar, si vor promite in gand ca vor petrece zece minute in plus a doua zi la sala.

Pentru ca aceasta este solutia pentru a savura fara vinovatie zaharul, si anume imbunatatirea utilizarii sale in organism la crearea de energie curata, atunci cand intr-adevar ai nevoie de ea.  La fel ca zaharul in corp, excesul de carbune in mixul energetic face rau, la fel si absenta sa, care nu satisface.  Solutia este integrarea inteligenta, cu mecanisme constiente, negociate, asumate, si pentru care este nevoie de strategie. Este nevoie de strategie pentru a analiza, a pune pe masa, a asuma cele bune cu cele care trebuie sa dispara, a prezenta la Comisia Europeana in mod clar, vertical, fara propaganda, nevoile energetice ale Romaniei in contextul Green Deal, si de a solicita sprijin financiar si asistenta pentru a il utiliza in mod optim.  Nu banii de la UE sunt solutia problemelor cu carbunele, ci mentalitatea sanatoasa si modul constient si eficient de a ii pune in circulatie in mixul energetic romanesc.  Investitiile, reconversia, alinierea cu celelalte procese de productie industriala in mod coerent si cu viziune pentru viitor sunt cheia pentru carbune in Romania.  Nu pomparea banilor in gauri negre, ci abordarea lor in termeni de management financiar de tip turnaround, cu ochii la rezultatele pe termen lung si la efectele pe termen scurt in acelasi timp.

Si da, doar buna circulatie a banilor in sistem va face ingredientele sa devina tort, sa iasa din starea de resurse naturale si sa se transforme in resurse energetice, care absorb bani si ii returneaza in sistem in mod previzibil, financiar sustenabil, fluid si transparent.  Ba chiar ii sporesc, prin listari la bursele din tara si internationale, prin obligatiuni care sa ofere optiuni la bondurile guvernamentale, si care sa puna Romania pe harta economiilor care sa merite statistici specifice tarii la Bloomberg.  Asa am putea depasi etapa estimarilor subiective pentru rentabilitatea investitiilor si WACC in Romania. Ar cam fi timpul, nu?

Buna circulatie a banilor in sistem, pe toate sectiunile sistemului, si in integralitatea acestuia, va face ingredientele sa sinergizeze si sa se transforme in tortul casei (signature cake).  Este nevoie de analiza si diagnosticare financara profesionista si de calitate? Da. Este nevoie de modelare financiara profesionista, contemporana, cu scenarii multiple, pe orizonturi de timp de 50 de ani, atat pe modelele reglementate, cat si de piata concurentiala, in productie sau in offshore? Da.

Dar mai mult decat orice, este nevoie ca politicul sa constientizeze ca un ingredient nu face tortul si ca reteta tortului de nunta al bunicii e cam depasita.  E nevoie de specialisti profesionisti in finante, energie si politici de reglementare, care sa fie ascultati, interpelati, provocati, dar in cele din urma, sa le fie urmat sfatul.

Sigur, costa bani si orgolii, chiar si timp, dar stim cu totii ca Romania merita un tort de cea mai fina calitate.

Un An Nou dulce si sustenabil!