Supraimpozitarea gazelor, o corecție istorică, care nu trebuie să se limiteze exclusiv la îndestularea generației prezente, ci să permită și generațiilor viitoare să beneficieze, de pe urma gazelor naturale descoperite acum mai bine de un secol. În același timp se impune stoparea acțiunii prin care supraimpozitarea gazelor să fie doar un instrument de a scoate mai mulți bani din buzunarele oamenilor.

În ultimele zile se discută aprins despre un proiect de LEGE privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.25/2017 pentru modificarea conţinutului anexei la Ordonanța  Guvernului nr.7/2013 privind instituirea  impozitului asupra  veniturilor suplimentare obţinute ca urmare a dereglementării preţurilor din sectorul gazelor naturale. Am căutat fără succes în acest proiect de lege pentru a-mi putea exprima opinia în mod pertinent. Am constatat cu surprindere inexistența lui în spațiul public, și mai mult secretomania care se învârte în jurul acestui proiect pentru o lege cu caracter public. Cum relata cineva, mai repede poți obține protocoale secrete, decât acest proiect de lege publică!

Parcurgând într-un final acest proiect de lege, am putut constata că intenția acestuia este una cât se poate de corectă. Astfel, în curând vom aniversa 110 ani de la descoperirea gazelor naturale pe teritoriul actual al României. Bazele industriei de gaze au fost puse în urmă cu mai bine de un secol, iar maximul activității de dezvoltare a acestei industrii s-a înfăptuit în anii 1960-1980. Astfel, astăzi suntem în situația de a beneficia de munca și investițiile, părinților și bunicilor noștri, de a ne însuși beneficiul adus de aceste generații. Această situație face ca să existe o diferență între costul de producție al gazelor ”istorice” și pretul de vânzare al gazelor pe piața en-gros din ultima perioadă.

Astfel, în opinia mea, în mod absolut corect cetățenii României, ar trebui să fie cei care să beneficieze în primul rând, de această diferență între prețul gazelor naturale stabilit pe piață după liberalizarea pieței de gaze (2012) și costul de producție, pentru gazele ”istorice”. Dar, în același timp se impune ca și generațiile viitoare să beneficieze de acest capital realizat de predecesorii noștri. Din acest punct de vedere proiectul de lege este deficitar. Aprecierile mele sunt că prezentul proiect, realizează o corecție istorică, dar se limitează exclusiv la îndestularea generației prezente, prin această supraimpozitare a gazelor.

Supraimpozitarea gazelor naturale poate fi acceptată ca o corecție istorică, dar ea nu trebuie să se limiteze la îndestularea generațiilor prezente, ci și a celor viitoare

Un alt element important al acestui proiect de lege este deturnarea scopului care a stat la baza OUG 7/2013, respectiv crearea unui fond destinat consumatorilor vulnerabili. Deși conceptul de consumator vulnerabil a fost legiferat de 6 ani, deși de 5 ani avem un act normativ de constituire a unei baze financiare pentru reducerea sărăciei energetice, deși baza de supraimpozitare a crescut în ultimii ani, deși suntem în faza de a legifera noi supraimpozitări, deși numărul consumatorilor vulnerabili a crescut substanțial în ultimii ani etc., suntem în continuare dezinteresați de a rezolva această problemă importantă a consumatorilor vulnerabili.

Alt element, pe care acest proiect de lege îl introduce este legat de legarea supraimpozitării de prețul de pe Bursa de la Viena. Este al doilea semnal, în acest an, de data aceasta mult mai puternic, a unei împingeri de aliniere a prețului gazelor naturale la prețul Bursei de la Viena.

Adoptarea deciziei ca Bursa de la Viena să fie bursă de tranzacționare a gazelor românești, este o opțiune, dar aceasta trebuie asumată și prezentată în mod corect publicului și nu făcută în mod netransparent așa cum o dovedesc faptele întreprinse: prețul la care se calculează redevența datorată statului este prețul de la Bursa de la Viena, colaborarea dintre BRM și Bursa de la Viena pentru dezvoltarea în comun a anumitor produse, proiectul de lege privind supraimpozitarea gazelor în funcție de prețul de referință stabilit la Bursa de la Viena etc.

Opțiunea alinierii pieței de gaze românești la Bursa de la Viena, trebuie asumată public, mai ales că pașii în acest sens sunt vizibili.

Asumarea acestei, direcții trebuie însă expusă corect cu avantajele și dezavantale ei, dar și cu punctele tari și slabe care le aduce. Exemplul țărilor europene care au aderat la o Bursă din altă țară este suficient de mare, cât să ne arate că nu este o utopie. Această direcție trebuie însă să elimine definitiv direcțiile antagonice, cuprinse populist în diferite programe și strategii: Romania – Hub de Gaze, România – Independentă Energetic etc.

Grav este că în acest proiect de lege, pentru susținerea lui se folosesc minciuni, dezinformări, fake news etc.

Astfel:

• dezinformarea cum că prețul gazelor naturale de pe Bursa din Viena este mai mare decât prețul din România, este o gravă minciună prin omisiune, în fapt cu bună știință comparându-se prețul mediu pe Bursa de la Viena cu prețul de pe piața intra-day, în locul comparării prețului mediu pe piata en-gros din România cu prețul mediu pe Bursa de la Viena.
  • În conformitate cu Buletinul Prețul Gazelor Naturale în România, Trim III 2018 (https://dev.asociatiaenergiainteligenta.ro/?p=1410&lang=ro), prețul mediu al gazelor naturale vândute pe piața en-gros din România, prin BRM, în trimestrul IV 2018 – 80,67 lei/MWh, iar prețul gazelor pe Bursa de la Viena în trimestrul IV 2018 – 134,89 lei/MWh.
  • Aplicarea elementelor din proiectul de lege ar determina că un producător pentru aceste date să încaseze efectiv 80,67 lei/MWh și să plătească statului de 79,70 lei/MWh (luând în calcul elemente de cost prezentate de Federația Patronală Petrol si Gaze http://e-nergia.ro/statul-creste-din-nou-taxele-pentru-petrom-si-romgaz-si-impozitul-suplimentar-pe-productia-de-gaz-se-plateste-la-pretul-de-la-viena/)
• costul mare de producție pentru zăcămintele marginale, care se găsesc în număr mare în România, ar determina închiderea acestor zăcăminte, cu diminuarea majoră a producției de gaze din România și creșterea dependenței de importurile de gaze.
• gradul mare de concentrare de pe piața de gaze și inelasticitatea cererii de gaze naturale din România, așa cum o demonstrează istoricul ultimilor ani, determină transferul integral al oricăror “costuri” către clientul final. Această situație se suprapune pe tendința autorităților de a ne raporta și alinia la Bursa de la Viena, putând fi interpretată chiar ca o invitație adresată producătorilor de a se alinia Bursei de la Viena, pentru a putea să continue să funcționeze. Astfel, luând în calcul prețurile expuse anterior, există posbilitatea ca prețul de achiziție a gazelor să sufere după aprobarea proiectului de lege privind supraimpozitarea o creștere cu până la 30%.

Sumarizând efectele asupra creșterii prețului gazelor, după aplicarea noului proiect de lege privind supraimpozitarea gazelor naturale, dar ținând seama și de creșterea de preț care ar fi trebuit să fie făcută în luna octombrie 2018, amânată  pentru 1 aprilie 2019, putem să apreciem că prețul gazelor naturale va suferi o creștere cu până la 40%.

Îngrijorător pentru acest format al proiectului de lege este, cât vor plăti pentru gaze românii peste 5-10 ani.